În lunga și bogată istorie a Țării Românești, numele unor domnitori au devenit legendare, în timp ce alții au rămas în umbră, cu poveștile lor ascunse sub straturi de istorie. Un astfel de personaj este Radu al II-lea Praznaglava, un domnitor care nu a primit întotdeauna atenția pe care o merită.
Născut într-o epocă marcată de schimbări și conflicte, Radu al II-lea a ocupat tronul Țării Românești de două ori în prima jumătate a secolului al XV-lea. Prima domnie a avut loc între anii 1420 și 1422, iar cea de-a doua între 1426 și 1427. Deși a fost un domnitor cu o prezență relativ scurtă pe tron, impactul său asupra istoriei acestor meleaguri a fost semnificativ.
Originea lui Radu al II-lea Praznaglava este asociată cu marele voievod Mircea cel Bătrân, fiind fiul său nelegitim. Acesta a urcat pe tron în urma fratelui său, Mihail I, cu sprijinul otomanilor. Confruntarea dintre cei doi frați a fost determinantă pentru ascensiunea lui Radu, iar Mihail a fost ucis într-o luptă directă cu trupele otomane care-l susțineau pe Radu.
Un aspect interesant al domniei lui Radu al II-lea este că a fost un domnitor care a pierdut tronul de mai multe ori, în urma conflictelor cu vărul său, Dan al II-lea. Acesta din urmă a fost susținut de regele Ungariei și a avut un impact semnificativ asupra domniei lui Radu, forțându-l să se refugieze peste Dunăre. Cu toate acestea, fiul nelegitim al lui Mircea cel Bătrân revenea în Țara Românească cu sprijinul unei oști turcești.
Un moment important în domnia sa a fost semnarea unui tratat de pace și alianță cu Brașovul și Țara Bârsei, în data de 17 mai 1421. Acest document a întărit vechile privilegii ale negustorilor brașoveni, marcând o perioadă de relații diplomatice și comerciale importante.
Radu al II-lea Praznaglava este notabil și pentru faptul că a fost, probabil, ultimul voievod al Țării Românești care a controlat Banatul, teritoriile tătărești din sudul Basarabiei și zona de ieșire la Marea Neagră. Acest lucru reiese din titulatura sa oficială dintr-un act datat la 1 iunie 1421, care atestă controlul său asupra acestor teritorii extinse.
Io Radu mare voievod şi domn, din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi de către Părţile Tătărăşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domn al Banatului Severinului şi al Podunaviei, până la Marea cea Mare.
Un alt aspect de remarcat este că băiatul nelegitim al lui Mircea cel Bătrân a emis primul act cunoscut în data de 17 mai 1421, marcând astfel începutul înregistrării documentelor oficiale din perioada sa de domnie. Cu toate aceste realizări notabile, Radu al II-lea Praznaglava nu a primit întotdeauna recunoașterea pe care o merită în istoria Țării Românești. În ciuda domniilor sale tumultoase și a influenței semnificative asupra teritoriilor controlate, numele său a fost eclipsat de alte figuri notorii din istoria românească.
Ultima mențiune a sa în documente datează din primăvara lui 1427, când Dan al II-lea a revenit din Transilvania cu o armată și a preluat tronul Țării Românești. Acesta a fost, destul de probabil, momentul în care Radu al II-lea și-a încheiat domnia și, din păcate, istoria sa rămâne în mare parte necunoscută.
