Introducerea celor trei culori – roşu, galben şi albastru – pe drapelul românilor s-a înfăptuit la 14 octombrie 1834, cu aprobarea Înaltei Porţi, de către Alexandru Dimitrie Ghica, domnitorul Ţării Româneşti.
În anul 1834, Alexandru Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navelor de luptă. Acest model era un steag cu fața roșie, albastră și galbenă. Sultanul a acceptat fără obiecții.
Contrar imaginii actuale cu benzi verticale, primul tricolor oficial a arătat diferit de cel pe care îl onorăm astăzi. Acesta era un steag de luptă, dar culorile erau dispuse orizontal.
Șase ani mai târziu, în anul 1840, tot domnitorul Ghica a adoptat un nou model pentru cel dintâi tricolor roșu-galben-albastru, pe orizontală, cu roșu în partea superioară și lățimi egale ale benzilor. În centru se afla un scut alb boldat cu aur și mobilat cu acvila romană, încoronată princiar și cruciată.
În timpul Revoluției de la 1848, după fuga domnitorului Țării Românești, Gheorghe Bibescu, Guvernul provizoriu de la București a emis, la 14/26 iunie 1848, primul decret privind Steagul Național, în care se stipula: „Steagul Național va avea trei culori: roșu, galben și albastru”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie: „Dreptate, Frăție”.
Culorilor li se atribuia pentru prima dată o semnificație: roșul semnifică frăția, galbenul exprimă bogăția ogoarelor, albastrul semnifică libertatea. Culorile erau împărțite egal pentru a reprezenta principiul egalității, iar orientarea în sus semnifica verticalitatea poporului român. Drapelul tricolor a fost sfințit a doua zi, în cadrul unei mari adunări poporale, pe Câmpia Filaret, devenită Câmpia Libertății. Începând din anul 1848, drapelul tricolor românesc păstrează aceeași formă și aceleași nuanțe, cu mici schimbări.
Forma verticală a drapelului pe care o cunoaștem astăzi a fost adoptată definitiv sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza.
După Unirea Principatelor din 1859, a existat o perioadă de tranziție în care culorile erau încă dispuse orizontal (cu albastru sus). Începând cu anul 1867, sub influența modelului francez și pentru a sublinia modernizarea statului, s-a stabilit prin lege ca benzile să fie așezate vertical, cu albastrul lângă hampă (partea de care se prinde steagul).
