Elveția sau Confederația Elvețiană este o republică federală formată din 26 de cantoane autonome. Ca orice țară din lume, aceasta are propriul imn, steag și stemă, care îi conferă identitatea din prezent. Așa cum se poate observa, pe steagul Elveției există o cruce albă, care are o semnificație aparte.
Înaintea primei convenții de la Geneva nu existau reguli internaționale cu privire la război și la ajutorarea răniților. Ideea adoptării unor convenții general valabile, pe timp de război, i-a venit activistului Henri Dunant, care a fost martor la bătălia de la Solferino din anul 1859, între tabăra franco-piemonteză și cea austriacă în Italia de Nord. Nu mai puțin de 40.000 de soldați răniți au fost lăsat să sufere pe câmpul de luptă, din cauza lipsei de infrastructură și a personalului de specialitate.
Prima Convenție de la Geneva a avut loc în anul 1864 și a avut ca scop principal „Ameliorarea Situației Răniților din Armatele de pe Câmpul de Luptă”. Acesta a fost unul dintre cele patru tratate ale întrunirii, care ulterior au stat la baza viitoarelor legi internaționale cu privire la război. Trebuie precizat că această Convenție a fost actualizată în anii 1906, 1929 și 1949.
La prima întâlnire a fost adoptat și modelul Crucii Roșii, fiind practic un drapel elvețian inversat. Acest simbol a fost considerat și un tribut adus lui Henry Dunant, fondatorul elvețian al Comitetului Internațional al Crucii Roșii. Așadar, la prima convenție de la Geneva s-a ajuns la concluzia că, pe timp de război, este nevoie de voluntari care să-i ajute pe răniții de pe front.
Steagul Elveției reprezintă o cruce albă pe un fundal roșu și se presupune că datează din vremea lui Carol cel Mare, când elvețienii l-au folosit în timpul cuceririlor. Cu toate acestea, istoricii sunt de părere că această cruce reprezintă, mai degrabă, starea de neutralitate adoptată de Elveția în războaiele mai recente.
Foto: Pexels.com
