Alături de turci, irlandezi și chinezi, englezii se numără printre cei mai mari consumatori de ceai din lume. Consumul de ceai este înrădăcinat în stilul de viață britanic. Totuși, de ce beau englezii ceai în cantități atât de mari? De unde a început povestea consumului de ceai în Regatul Unit al Marii Britanii?
Potrivit Organizației pentru ceai și infuzii, britanicii consumă 60 de miliarde de căni pe an. Adică peste 900 de căni pe an pentru fiecare britanic.
Europenii au început să afle despre secretul ceaiului de la chinezi, la începutul anilor 1600, când comercianții olandezi au început să aducă în Europa în cantități mari plante utilizate pentru ceai.
Compania Britanică a Indiilor de Est deținea monopolul asupra importului de mărfuri din afara Europei și este probabil ca marinarii de pe aceste corăbii să fi adus ceaiul acasă ca dar. Dar prima referire datată la ceai în această țară este dintr-un anunț dintr-un ziar londonez, Mercurius Politicus, din septembrie 1658. Acesta a anunțat că „China Drink, numită de chinezi, Tcha, de către alte națiuni Tay alias Tee” era la vânzare. Era vorba despre o cafenea în care aveau acces doar bărbații.
Istoricii susțin că ceaiul a ajuns pentru prima dată în Marea Britanie în anii 1650, când a fost servit ca noutate în cafenelele din Londra. Pe atunci, ceaiul era o băutură rară pe care foarte puțini o consumau. Și foarte scumpă. De ce? Din cauza impozitelor grele impuse de guvernul vremii.
Toţi adevăraţii iubitori de ceai nu numai că beau ceaiul tare, dar îl preferă tot mai tare, cu fiecare an care trece. (George Orwell)
Prima ceainărie pentru doamne a fost deschisă în anul 1717 de Thomas Twining și încet, încet, ceainării au început să apară în toată Anglia, transformând obiceiul de a bea ceai într-o normalitate zilnică, scrie tea.co.uk.
Britanicii și-au dezvoltat și mai mult dragostea pentru ceaiuri în anii Imperiului Britanic din India. Mulți dintre cei englezii care au locuit în India au învățat de la localnici tainele pregătirii ceaiului și au adus arome speciale în Regatul Unit al Marii Britanii.
Când ceaiul a început să fie importat din India, în secolul al XVII-lea, au început să se schimbe şi unele dintre obiceiurile culinare ale britanicilor. În acele timpuri, ceștile de porțelan în care era servit ceaiul erau atât de delicate încât s-ar fi putut sparge de la căldura ceaiului. Astfel, mulți britanici au adăugat lapte pentru a răci lichidul și pentru a împiedica crăparea ceștilor. Acesta este motivul pentru care, chiar și astăzi, mulți englezi adaugă lapte în cești înainte de a turna ceaiul.
Foto: depositphotos.com
