Ceaiul este una dintre cele mai consumate băuturi în Asia. Există o întreagă cultură creată în jurul consumului de ceai, iar fiecare zonă geografică are propria tradiţie legată de acesta.
O veche legendă spune că miticul împărat chinez Shennong, care era și părintele medicinii chinezești, era atât de obosit de muncă încât s-a așezat sub un copac și a pus apă la fiert.
La un moment dat, câteva frunze cad în vasul cu apă, iar gustul apei devine dulce-amărui. Imediat, împăratul bea o cană din băutura-minune și dintr-o dată se simte revigorat, iar starea acută de oboseală dispare complet.
Shennong se decide să studieze proprietățile frunzelor acelui copac, pe care le numește „ch’a” (n.n. – în traducere în română înseamnă a testa, a verifica, a investiga).
După descoperirea lui Shennong, ceaiul începe să fie cultivat și utilizat mai ales la curțile imperiale ale dinastiilor Tang, Sun și Ming.
Acestea joacă un rol important în promovarea culturii ceaiului, dar și a felului în care acesta este consumat. Se spune că până și sensibilitatea cu care sunt atinse frunzele de ceai înainte de a le introduce în apă poate influența gustul ceaiului.
Consumul de ceai este parte integrantă a culturii chineze de peste 2000 de ani. Chinezii au descoperit importanţa ceaiului şi a beneficiilor pe care le oferă consumul acestuia.
În același timp, consumul de ceaiul a devenit o artă nobilă şi graţioasă, iar instrumentele folosite au devenit parte integrantă din ceremonie.
Ceaiul nu este văzut doar ca o băutură delicioasă cu o aromă parfumată, ci și ca o băututură ceare un rol important în întrunirile sociale în care constituie un mod ideal de a-ți arăta ospitalitatea.
Cele mai consumate ceaiuri sunt ceaiul verde, ceaiul negru, ceaiul wulong, ceaiul compresat şi ceaiul parfumat, fiind consumate atât calde, cât şi reci.
În cultura tradițională chineză consumatorii de ceai au fost întotdeauna considerați a fi de elită și sunt foarte respectați în societate. Consumul de ceai arată moralitatea unui om, educația lui, principiile după care se ghidează și statutul lui social.
Acesta este motivul pentru care servirea ceaiului a devenit de-a lungul anilor parte esențială a vieții sociale chineze. În China zilelor noastre, ceaiul și instrumentele pentru prepararea lui (set de cești, încălzitor de apă, etc.) nu lipsește nici chiar din cea mai umilă locuință.
Aceste instrumente sunt simboluri de bun-venit pentru oaspeți. Tradiția chineză spune că, atunci când sunt invitați în casa unei rude, a unui prieten sau al unui vecin, vizitatorii se așează la masă și vor servi o cană cu ceai fierbinte în timp ce vorbesc cu gazda.
În cultura chineză, să servești pe cineva cu o ceașcă de ceai este un semn de respect. O persoană mai tânără poate manifesta respect și mulțumire față de o persoană mai în vârstă oferindu-i o cană cu ceai. Acest lucru se întâmplă frecvent în timpul evenimentelor importante din viața chinezilor, cum ar fi zilele de naștere, onomastice, etc.
Mergând mai departe, în cadrul tradiționalei ceremonii de căsătorie la chinezi, mirii îngenunchează în fața părinților și îi servesc cu ceai. Acesta este un mod de a-și exprima recunoștința față de felul în care au fost crescuți și educați.
În China modernă ceaiul este un important instrument social. Oamenii merg la ceainării nu atât pentru a consuma această băutură, cât mai ales pentru a se întâlni și a socializa.
De-a lungul istoriei chineze de peste 4.000 de ani, ceaiul a avut o influență majoră asupra dezvoltării culturii din această țară. Ceaiul este un pilon în literatură, arte, filozofie și în religie, deoarece ceaiul este strâns legat de taoism, budism și confucianism. Așadar, data viitoare, dacă cineva vă cere o ceașcă de ceai, este de fapt un mod implicit de a vă invita la o adunare.
Foto: Pexels.com
