Undeva în Asia Centrală există șapte țări care au ceva în comun. Nu, nu este vorba despre granițe, deși între ele se învecinează unele cu altele. Numitorul comun al acestor state îl reprezintă terminația STAN din numele acestora: Kazahstan, Uzbekistan, Kârgâzstan, Turkmenistan, Tadjikistan, Afghanistan și Pakistan.
De ce numele multor țări din Asia au terminația STAN? Ce înseamnă?
Ei bine, explicația acestui sufix este una mai simplă decât v-ați putea imagina. Cuvântul STAN este un cuvânt care are origini persane și înseamnă pământ, teritoriu. Așadar, prin adăugarea sufixului STAN la numele grupului cultural sau etnic aflăm că un anumit pământ/teritoriu le aparține oamenilor care îl locuiesc.
Astfel, denumirile celor șapte țări s-ar traduce astfel: Kazahstan înseamnă pământul (teritoriul) kazahilor, Uzbekistan – pământul uzbecilor, Kârgâzstan – pământul kărgăzilor, Turkmenistan – pământul turkmenilor, Tadjikistan – pământul tadjicilor, Afghanistan – pământul afghanilor și Pakistan – pământul pakistanezilor.
Mergând și mai departe cu rădăcinile cuvântului STAN ajungem la termenul indo-iranian stanam. Acesta înseamnă așezare, un loc unde stă cineva și este derivat din cuvântul sta, care înseamnă… a sta. Practic, STAN s-ar putea traduce printr-un loc unde oamenii stau.
Astfel, prin construcție, obținem numele celor șapte țări. Spre exemplu, uzbecii stau în Uzbekistan – așezarea uzbecilor, afghanii stau în Afghanistan – așezarea afghanilor, turkmenii stau în Turkmenistan – așezarea turkmenilor și așa mai departe.
Dacă ne gândim bine, lucrurile stau la fel și în Europa, acolo unde denumirea unor țări în limba engleză au aceeași terminație, și anume LAND: England, Scotland, Ireland, Iceland, Finland și Poland.
Cuvântul LAND se traduce în limba română ca pământ, teren. Astfel, asemenea țărilor din Asia Centrală, tot prin construcție, putem spune că England este pământul englezilor, Scotland – pământul scoțienilor sau Poland – pământul polonezilor, etc.
Curiozități despre Afghanistan
- Afganii sărbătoresc noul an, Nawroz, pe 21 martie, prima zi de primăvară. Mii de oameni merg în orașul nordic Mazar-e-Sharif pentru a primi în Nawroz, un festival pre-islamic. Bărbații puternici locali ridică un mare Janda, un steag islamic, pentru a anunța începutul primăverii și începutul noului an. Dacă este ridicat într-o mișcare lină, este văzut ca un bun augur pentru lunile următoare.
- Autoritățile din Afghanistan își doresc ca jocul lor național, buzkashi sau apucarea caprelor, să fie un sport olimpic. Considerat cel mai sălbatic joc din lume și presupune lupta pentru o carcasă de capră și mai apoi fuga pentru a o arunca într-un cerc. A fost jucat pe stepa nordică a Afghanistanului de secole. Jocul era sportul preferat al celor bogați, dar acum este finanțat și de companiile afgane de telefonie mobilă și de companiile aeriene private.
- Poezia este o parte prețuită a culturii afgane. Afganii și-au spus poveștile în versuri de mai bine de 1.000 de ani. Joi seara este „noaptea poeziei” în orașul vestic Herat – bărbați, femei și copii se adună pentru a împărtăși versuri antice și moderne, pentru a asculta muzica tradițională Herati și pentru a savura ceai dulce și produse de patiserie până noaptea.
- Alexandru cel Mare a fost primul care a construit vechea cetate a lui Herat când a cucerit orașul în 330 î.Hr. Singura femeie care a capturat inima constructorului imperiului macedonean a fost frumoasa Roxanne, din nordul provinciei afgane Balkh. Ea l-a născut pe singurul său fiu înainte ca Alexandru să moară la vârsta de 33 de ani.
- Bucătăria afgană este mai sofisticată, deși noi am auzit mai ales despre kebab sau rețete cu orez. Această țară fără ieșire la mare se află de-a lungul secolelor la răscrucea marilor civilizații și asta se reflectă în ceea ce se află în meniu: un ravioli umplut cu praz și acoperit cu carne tocată și iaurt sau paste Mantu umplute cu miel și ceapă. Și noi influențe apar încă pe măsură ce Afganistanul își deschide porțile către lume.
Foto: Today I Found Out
