Cine nu a văzut măcar o dată un copil călărind porcul abia tăiat în gospodărie? Conform unei tradiții întâlnită des în satele românești, copiii se pozează călare pe porc, ca să fie tot anul la fel de grași ca el și să aibă un an nou reușit.
Tradiția spune că Sfântul Ignat e sărbătorit pe data de 20 decembrie și e zis şi Crăciunul ţiganilor, ei fiind cei care taie porcii. În popor se spune că „dacă nu tai porcul la Ignat, nu-i mai merge bine”, „după Ignat, porcul slăbeşte”.
„Tăierea porcului e un obicei vechi. E una dintre legăturile noastre cu trecutul, cu modalităţile ancestrale de procurare a hranei”, a explicat Chef Adi Hădean.
De obicei, după ce porcul este sacrificat, pârlit și spălat, sătenii îl acoperă cu o pătură. Atunci e momentul în care cei mai mici membri ai familiei sunt invitați să călărească porcul. Astfel, vor avea un an reușit.
Ritualul sacrificării porcului în preajma sărbătorilor Crăciunului aminteşte de jertfele de animale practicate de popoarele vechi (egipteni, greci, romani) în perioadele de trecere de la un an la altul sau de la un anotimp la altul.
Vechii daci, strămoșii noștri, credeau că sacrificarea porcului ca simbol al divinităţii întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la solstiţiul de iarnă. Nici romanii nu făceau excepție. Aceștia tăiau porcul la Saturnalii, între 17 şi 30 decembrie, oferind carnea de porc ca ofrandă Zeului Saturn.
