Despărțirea în silabe este o componentă importantă a limbii române deoarece ne ajută să pronunțăm corect cuvintele și să evităm greșelile în comunicarea de zi cu zi. Despărțirea în silabe pare o operațiune ușoară, însă există câteva reguli de care orice copil sau adult trebuie să țină cont atunci când face despărțirea în silabe.
Despărțirea cuvintelor în silabe sau silabisirea reprezintă operațiunea de împărțire a corpurilor fonetice ale cuvintelor din limba română în silabe constitutive.
Regula generală și obligatorie Aceasta se referă la faptul că, la sfârșit sau la început de rând, nu trebuie lăsată o secvență lipsită de o vocală propriu-zisă.
În cazul în care o vocală e urmată de o singură consoană, aceasta trece la silaba următoare. Exemplu: fa-tă, ma-mă, le-ge. Dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau un triftong, consoana trece în silaba următoare. Exemplu: cre-ioa-ne, pâi-ne, lu-poai–că, doi–nă;
În cazul în care există două vocale succesive (hiat) prima aparține silabei dinainte, a doua silabei care urmează. Exemplu: ce-re-a-lă, a-er, po-e-zi-e;
În cazul în care există o vocală urmată de două sau mai multe consoane, prima consoană aparține silabei dinainte, cealaltă – sau celelate – silabei următoare. Exemplu: as-tăzi, con-tra;
Dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este l sau r, amândouă consoanele trec la silaba următoare. Exemplu: a-tlet, a-gro-nom;
Grupurile ct, cț și pt, pț precedate de consoane se despart. Exemplu: somp-tu-os, punc-taj.
În cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate între vocale despărțirea se face, de obicei, între prima și a doua consoană a grupului. Exemplu: con-struc-tor, mon-stru
Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează câte o singură consoană; de aceea, cuvintele în care apar se despart în silabe conform regulii enunțate: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
Litera „x” notează întotdeauna două consoane (spre ex.: cs, gz, etc.); din punctul de vedere al despărțirii în silabe este tratată ca o singură unitate, iar cuvintele în care apare se despart tot conform acestei reguli: a-xă, e-xa-men, etc.
În cazul grupurilor de două consoane situate între vocale, despărțirea se face: în majoritatea situațiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ți, mun-te, cap-să, as-tăzi, etc.
Există și cuvinte care nu se despart în rânduri diferite astfel: cuvintele compuse din abrevieri literale: UNESCO (nu: U-NES-CO), abrevierile unor formule curente: a.c., ș.a.m.d., etc. sau numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVII-lea, a 4-a.
