Fătul respiră în burta mamei prin intermediul unui proces numit schimbul de gaze în sânge. Acest proces implică plămânii fătului, care, deși nu sunt folosiți pentru respirație în sensul clasic, îndeplinesc o funcție crucială în dezvoltarea sa.
Iată cum funcționează schimbul de gaze în sânge în timpul vieții intrauterine:
Placentă: Fătul primește oxigen și nutrienți esențiali pentru dezvoltare prin intermediul placentei. Aceasta este un organ temporar care se formează în uter pentru a lega mama și fătul. Prin intermediul placentei, fătul primește sânge bogat în oxigen și substanțe nutritive din sângele mamei.
Hemoglobina fetală: Fătul are propriul său sistem circulator, care include inima și vasele de sânge. Hemoglobina fetală, un tip special de hemoglobină prezentă în sângele fetal, permite captarea oxigenului în mod eficient în condițiile specifice din uter.
Hematopoieza: Producția de celule roșii și hemoglobina din organismul fetal este asigurată în principal de ficat și măduva osoasă. Aceste celule roșii au capacitatea de a transporta oxigenul către țesuturile fătului.
Lichid amniotic: Fătul înghite lichid amniotic în uter, iar acest lichid este absorbit și eliminat din organism. Acest proces ajută la dezvoltarea sistemului digestiv al fătului și la curățarea căilor respiratorii.
Respirație fetopulmonară: Deși plămânii fătului nu funcționează în mod normal pentru a respira aerul, aceștia produc un lichid pulmonar special, numit „lichid surfactant,” care acoperă suprafața alveolelor pulmonare. Acest lichid ajută la menținerea elasticității plămânilor și la prevenirea colapsului lor în timpul dezvoltării.
Este important să rețineți că procesul de respirație în burta mamei este diferit de respirația după naștere, când plămânii fătului se umplu cu aer pentru prima dată. Respirația fetală în uter este adaptată pentru mediul specific al uterului și nu implică schimbul de gaze cu atmosfera exterioară, așa cum se întâmplă după naștere.
Formarea fătului, sau dezvoltarea embrionară și fetală, este un proces complex și minunat care începe după fertilizarea ovulului de către spermă și continuă până la nașterea unui nou-născut. Iată principalele etape ale formării fătului:
Fertilizarea: Procesul începe cu fertilizarea, când un spermatozoid pătrunde într-un ovul, formând astfel zigotul. Fertilizarea are loc de obicei în trompele uterine, la scurt timp după ovulație.
Diviziunea celulară: Zigotul începe să se divide rapid într-o serie de celule numită blastocist. Această diviziune continuă pe măsură ce blastocistul călătorește prin trompele uterine și ajunge în cavitatea uterină.
Implantarea: Blastocistul se atașează de peretele uterului într-un proces numit implantare. Acesta se fixează în mucoasa uterină și va dezvolta placenta, care va furniza nutrienți și oxigen fătului.
Formarea straturilor germinale: Blastocistul se diferențiază în trei straturi germinale principale: ectodermul, mezodermul și endodermul. Aceste straturi vor da naștere diferitelor țesuturi și organe ale corpului uman.
Dezvoltarea organelor și sistemelor: Pe măsură ce celulele se dezvoltă și se diferențiază, încep să se formeze organele și sistemele. Dezvoltarea este foarte ordonată și complexă.
Formarea placentă: În timp ce fătul se dezvoltă, placenta se dezvoltă și ea. Placenta servește ca legătură între mamă și făt, furnizând oxigen și nutrienți, dar și eliminând deșeurile.
Dezvoltarea creierului și sistemului nervos: Creierul se dezvoltă rapid și este una dintre primele părți ale corpului care încep să se formeze. Dezvoltarea sistemului nervos continuă pe tot parcursul sarcinii.
Formarea scheletului și a sistemului musculoscheletal: Scheletul fătului începe să se dezvolte și să se osifice (să se închege) în timpul dezvoltării. Mușchii și articulațiile încep să se formeze.
Dezvoltarea organelor vitale: Organele vitale, cum ar fi inima, plămânii, ficatul, rinichii și stomacul, încep să funcționeze și să se dezvolte în mod corespunzător.
Creșterea în mărime și dezvoltarea aspectului fizic: Fătul crește în mărime și dezvoltă aspectul fizic specific. Se formează trăsături faciale, degetele mâinilor și picioarelor, părul și unghiile.
Dezvoltarea sistemului circulator: Sistemul circulator al fătului se dezvoltă și începe să transporte sânge și substanțe nutritive prin corp.
Dezvoltarea sistemului digestiv: Sistemul digestiv se dezvoltă, iar intestinul fătului se formează și începe să funcționeze.
Dezvoltarea plămânilor: Plămânii fătului se dezvoltă și se pregătesc pentru respirație, dar respirația reală nu are loc până după naștere.
Dezvoltarea sistemului reproducător: Organele reproductive ale fătului se dezvoltă, dar diferențierea sexuală este vizibilă doar într-un stadiu ulterior al dezvoltării.
Acest proces de dezvoltare are loc pe parcursul a aproximativ 9 luni de sarcină și este strâns controlat de informația genetică a fătului. Sarcina se încheie cu nașterea, când fătul este pregătit să respire aerul și să continue dezvoltarea în afara uterului mamei.
Reflexe de supt: Bebelușii au un reflex de supt puternic, care îi ajută să se hrănească și să obțină lapte de la mamă.
Vedere limitată: La naștere, vederea bebelușilor este foarte limitată, văzând în principal doar la câțiva centimetri distanță. Aceasta se dezvoltă treptat în primele luni de viață.
Fontanelele craniene: Craniul unui nou-născut are două spații moi numite fontanele, care permit creierului să crească în primele luni. Acestea se închid mai târziu, pe măsură ce creierul se consolidează.
Mișcări involuntare: Bebelușii pot avea mișcări involuntare, cum ar fi sughitul, tremurul și mișcările bruște ale mâinilor și picioarelor.
Recunoașterea vocii mamei: Bebelușii recunosc vocea mamei încă din primele zile de viață, deoarece au ascultat-o în uter.
Mirosul și gustul: Bebelușii pot detecta mirosurile și gusturile, permițându-le să distingă laptele matern de alte lichide.
Creșterea rapidă: În primele săptămâni de viață, bebelușii cresc rapid, adesea câștigând în greutate cu 150-200 de grame pe săptămână.
Somn intermitent: Nou-născuții dorm aproximativ 16-17 ore pe zi, dar aceste perioade de somn sunt întrerupte de hrănire, schimbări de scutec și trezire la intervale scurte.
Închiderea automată a ochilor: Bebelușii au o tendință de a-și închide automat ochii în lumină puternică sau când sunt supărați.
Reflexul de apucare: Atunci când pui un deget în palmă, bebelușii vor avea un reflex de apucare și vor strânge mâna în jurul degetului.
Diferențierea culorilor: Capacitatea bebelușilor de a distinge culorile se dezvoltă treptat, iar la început văd în principal culorile contrastante, precum alb și negru.
Prima mișcare zâmbitoare: Primele zâmbete intenționate ale bebelușilor apar de obicei între vârsta de 6 și 8 săptămâni.
Învață în somn: Bebelușii pot învăța și asimila informații în timpul somnului.
Imitarea fețelor: Nou-născuții pot imita expresiile faciale ale adulților, în special ale părinților, ca răspuns la interacțiuni.
Simțurile tactile și auditive dezvoltate: Încă de la naștere, bebelușii pot simți atingerea, iar auzul lor este sensibil la sunetele familiare, inclusiv la vocea părinților.
Fiecare nou-născut este unic și experimentează aceste etape de dezvoltare în propriul ritm. Observând și interacționând cu bebelușul în primele luni de viață, părinții și îngrijitorii pot contribui la dezvoltarea sa și la înțelegerea nevoilor sale individuale.
Foto: Depositphotos.com
