Conform și comform sunt două cuvinte asemănătoare care ne pot pune în dificultate. În ultima vreme, românii fac tot mai multe greșeli fie în scris, fie în vorbirea curentă. Una dintre cele mai frecvente greșeli sau confuzii pe care o fac este că nu cunosc forma corectă: „conform” sau „comform”?
Ba, chiar sunt unii oameni care se întreabă dacă nu cumva ambele forme sunt corecte! Răspunsul la această întrebare este foarte simplu, și anume varianta corectă este conform! Niciodată comform și niciodată ambele variante!
Spre exemplu, nu vom spune niciodată „comform cu originalul”, ci „conform cu originalul” sau „în conformitate cu originalul”, dacă este să folosim un derivat al acestui cuvânt.
La fel stau lucrurile și atunci când spunem: Trebuie să ne conformăm în a folosi varianta corectă dacă dorim să arătăm că nu ne este străină limba română . Nu vom spune sau scrie niciodată comformăm. Așadar, întotdeauna se va scrie cu litera „n”, niciodată cu „m”!
De altfel, dacă veți căuta în Dicționarul Explicativ al Limbii Române veți găsi următoarea definiție: „conform, -ă, conformi, -e, adj. 1. (Despre acte, copii etc.) Care are același cuprins cu…; identic. 2. Care este corespunzător; potrivit. * (Adverbial) În conformitate cu…, la fel cu…, după. – Din fr. conforme.”
Conform este forma corectă și este folosit adesea ca adjectiv sau adverbial. Comform este forma incorectă în limba română și nu ar trebui folosită. Dacă efectuați o simplă căutare în dicționarul explicativ al limbii române
Una dintre cauzele care determină confuzia ce se creează în jurul cuvântului „conform” provine din faptul că unii dintre vorbitorii limbii române aplică în mod eronat o regulă gramaticală de bază a limbrii române. Este vorba despre regula potrivit căreia, în toate cuvintele, înainte de literele „b” și „p” se pune întotdeauna litera „m”.
Excepție fac cuvintele compuse sau cele care dau numele unor orașe, cum ar fi Istanbul, care respectă etimologia turcească.
Exemple de astfel de cuvinte: limbă, ambulanță, ambiguu, îmbolnăvit, bomboană, imbatabil, îmbrăcat, combinat, gambă, dâmb, câmpie, implicat, cumpărături, compas, implant, imprevizibil, împărat, împădurit, completat, simplu, etc.
În limba română există o mulțime de „capcane” care îi determină chiar și pe români să ia o pauză scurtă pentru a verifica corectitudinea unor expresii, pentru a nu greși.
Printre aceste expresii (cuvinte) regăsim și formele „altădată” și „altă dată”. Potrivit dexonline, „altădată” este scris legat atunci când este adverb și se referă la un moment din trecut sau din viitor. Acesta poate fi înlocuit cu odată, cândva, altcândva.
De exemplu: Altădată eram mai toleranți.
Altădată să nu-mi mai spui că îți dorești să mergi afară.
„Altă dată” este compus din două două părți de vorbire. „Altă” este un adjectiv pronominal nehotărât, iar „dată” are funcția de substantiv și se referă la o altă zi, altă dată calendaristică.
De exemplu: Completează, te rog, cererea cu altă dată.
Stabilim altă dată pentru a ne vedea.
Foarte important în acest caz, spre deosebire de expresia „de asemenea sau deasemenea” (vezi aici cum e corect), este că ambele variante SUNT CORECTE. Nu este nevoie decât de atenție pentru a scrie corect și de a transmite ceea ce vrem să se înțeleagă.
