Limba spaniolă este limba oficială a Spaniei și una dintre cele mai importante limbi din lume, fiind vorbită de aproximativ 575 de milioane de oameni din 23 de țări de pe patru continente. Este depășită doar de chineza mandarină, dar se situează înaintea limbii engleze.
Originară din vechiul regat al Castillei, limba spaniolă aparține grupului romanic, însă a fost influențată foarte mult de limba arabă. La începutul secolului VII, arabii au invadat cea mai mare parte a peninsulei iberice, cu excepţia unei mici regiuni din nord, iar până în secolul X araba avea să fie singura limbă a culturii şi a administraţiei.
Soiurile dialectice ale limbii spaniole sunt vorbite în Spania și în America Latină. În țara lui Cervantes, în mod tradițional, există două grupuri de dialecte: nordul și sudul. În categoria de nord intră dialectul castilian, catalan, galleg, galician, basc, asturian și altele, iar în categoria dialectelor sudice sunt incluse cele vorbite în regiunile Madrid, Valencia, Extremadura și altele.
Limba castilliană s-a răspândit mult dincolo de granițele țării în secolele XV și XVI, perioadă în care Spania a înființat colonii în întreaga lume. După descoperirea Americii, conchistadorii spanioli au cucerit noi teritorii și triburi locale din America Latină, unde s-au format numeroase variante ale limbii spaniole.
Majoritatea țărilor unde spaniola este limba oficială sunt situate în această regiune a lumii: Argentina, Chile, Columbia, Uruguay, Nicaragua, Peru, Ecuador, Venezuela, El Salvador, Paraguay, Honduras, Bolivia, Guatemala, Panama, Puerto Rico, Costa Rica, Haiti, Mexic, Republica Dominicană, Cuba.
În Statele Unite ale Americii, spaniola este a doua limbă ca răspândire, în unele zone fiind vorbită chiar mai mult decât engleza. De asemenea, Guineea Ecuatorială este singura țară africană unde limba spaniolă este limba oficială.
Dintre aceste țări, Mexicul are cea mai numeroasă populație de vorbitori de spaniolă, care numără 21 de milioane de locuitori, în timp ce la polul opus se află Guineea Ecuatorială cu doar 120.287 de vorbitori de spaniolă.
În America Latină, s-au format diferite variante ale limbii spaniole, care este diferită de la țară la țară. Astfel, este posibil ca mexicanul să nu se poată înțelege cu argentinianul, peruanul cu chilianul sau cubanezul cu guatemalezul.
Este și firesc acest lucru dacă ținem seamă de faptul că fiecare țară are propriile caracteristici culturale. Pe baza pronunției în general acceptate a limbii spaniole au apărut noi forme fonetice, iar pe baza noilor variante naționale, cultura se dezvoltă și apar literaturi proprii, poezie și folclor.
Versiunile latino-americane ale limbii spaniole tind să simplifice unele fenomene gramaticale. Modificările lexicale se datorează completării seriei sinonime, în timp ce diferențele constau mai ales în intonație, pronunție și în utilizarea anumitor expresii și cuvinte.
Formele individuale de formare a timpilor sunt mult simplificate. De regulă, în limba spaniolă vorbită în Spania, pronumele „tu” este folosit pentru a indica persoana a doua singular, însă în Argentina, în vorbirea colocvială și informală, este folosit termenul „vos”.
Foto: Pexels.com
