Limba spaniolă, cunoscută și sub numele de „castellano”, este una dintre cele mai vorbite limbi din lume. Datorită istoriei sale bogate și influenței coloniale spaniole, aceasta s-a răspândit în numeroase colțuri ale globului. Dar te-ai întrebat vreodată: „În ce țări se vorbește limba spaniolă?”. Ei bine, pe Glob există mai bine de 20 de state unde se vorbește limba spaniolă.
Totul a început aici, în Spania, în sud-vestul Europei. Aceasta este țara de baştină a limbii spaniole, unde este cunoscută și sub numele de „castellano”, după regiunea Castilia. Spania are în jur de 48 de milioane de locuitori.
America Latină este cea mai mare regiune vorbitoare de limba spaniolă din lume. Majoritatea țărilor sale au spaniola ca limbă oficială:
Deși limba engleză este limba oficială, Statele Unite au o proporție semnificativă de vorbitori de spaniolă datorită imigrației, în special din țările Americii Latine. În special în state precum California, Texas și Florida, comunitățile vorbitoare de spaniolă sunt foarte numeroase.
Spaniola a fost odată limba oficială a Filipinelor, datorită colonizării spaniole ce a durat peste 300 de ani. Deși nu mai este vorbită la fel de larg în prezent, influența sa rămâne în vocabular și în anumite expresii din limbile locale.
Așadar, limba spaniolă este mai mult decât o limbă; Aceasta este un pod imaginar care leagă culturi, istorii și oameni din diferite regiuni ale lumii. De la coastele iberice la inima Americii Latine și dincolo, aceasta continuă să fie o limbă vie, în evoluție, care unește milioane de oameni.
Spaniola este a doua limbă din lume ca număr de vorbitori nativi, după chineză mandarină.
Originea numelui „España”: Cuvântul „España” provine din cuvântul „Hispania„, care era numele dat de romani peninsulei Iberice. Când grecii au ajuns în Spania în jurul anului 600 î. de Hr., aceștua au numit Peninsula Iberică „Hesperia”, adică „Țara soarelui de apus”. Când au venit cartaginezii în anul 300 î. de Hr., aceștia au numit țara „Ispania”, care înseamnă „pământul iepurilor”. Monedele romane din regiune prezintă o figură feminină cu un iepure la picioare.
Alfabetul: Până în 2010, alfabetul spaniol conținea 29 de litere. Literele care nu se găsesc în alfabetul englez erau „ch”, „ll” și „ñ”. Acum, „ch” și „ll” au fost eliminate ca litere separate în clasificările oficiale.
Un vocabular variat: Datorită varietății de țări vorbitoare de spaniolă, există numeroase cuvinte care au semnificații diferite în funcție de regiune. De exemplu, cuvântul „coche” înseamnă „mașină” în Spania, dar în unele părți din America Latină înseamnă „cărucior pentru copii”.
Influențe arabe: După aproximativ 800 de ani de prezență arabă în Peninsula Iberică, spaniola a adoptat mii de cuvinte de origine arabă, cum ar fi „azul” (albastru) și „naranja” (portocală).
Instituto Cervantes: Este o instituție oficială a guvernului spaniol dedicată promovării limbii și culturii spaniole în întreaga lume. A fost numită în onoarea lui Miguel de Cervantes, autorul „Don Quijote”, considerată a fi cea mai mare operă scrisă vreodată în limba spaniolă.
Diferențe de accent: Asemeni limbii engleză, spaniola are o varietate de accente și dialecte. De exemplu, spaniola vorbită în Argentina are un accent distinct, influențat de imigrația italiană, diferit de cel din Mexic sau Spania.
Diacritice: Spaniola folosește semne diacritice, cum ar fi tilde (~) peste litera „n” pentru a forma „ñ”, care reprezintă un sunet unic în această limbă.
Verbe reflexive: Spaniola folosește verbe reflexive, ceea ce înseamnă că subiectul și obiectul verbului sunt aceeași. De exemplu, „me lavo” înseamnă „mă spăl”.
Titlurile de politețe: Spaniola are două moduri de adresare formală: „tú” (informal) și „usted” (formal). În plus, în anumite regiuni, cum ar fi Argentina, se folosește „vos” ca formă de adresare.
