Cunoscuți și sub numele de mititei, aceștia sunt cel mai popular fel de mâncare românească la grătar și sunt atât de iubiți încât nu există niciun român care să-și poată imagina un grătar fără ei. Acești cârnați fără mațe au în compoziția lor diferite combinații de carne tocată, piper negru și alte condimente.
Micii se servesc simplu cu muștar și pâine. Acest fel de mâncare se poate găsi în restaurante, în fast-food-uri sau în magazine alimentare de stradă. Carnea tocată se poate găsi proaspătă sau congelată, gata să fie pusă la fript.
Micii par a fi dintotdeauna pe teritoriul României, însă se pare că au ajuns destul de târziu în bucătăria românească. Într-o carte de bucate din secolul al XVII-lea, însă publicată mult mai târzi, numită Manuscris brâncovenesc, rețeta micilor nu era menționată.
Abia la jumătatea secolului al XIX-lea, preparatul să devină popular în meniul românilor. Potrivit scrierilor istoricului Constantin Bacalbașa, bucătarul localului „La Iordache”, situat pe strada Covaci, a inventat un nou preparat culinar, din cauza lipsei de mațe pentru cârnați: „cârnați fără piele”. Numele de mititei ar fi fost dat de N. T. Orășanu, un client fidel al restaurantului de pe strada Covaci, scrie Historia.
Potrivit aceluiași istoric, la serbările câmpenești, micii au devenit din ce în ce mai populari.
„Obiceiul era ca la Paște, la Sf. Gheorghe și la 1 Mai poporul să petreacă în această vastă grădină.. (…) Aici se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Apoi erau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe care alături îi fabricau mereu bucătarii”
În anul 1889, Iordache a fost trimis la Restaurantul Românesc din cadrul Expoziției de la Paris, unde micii au fost un deliciu culinar. Aceștia au devenit vedetele bucătăriei românești, astfel că în perioada interbelică circula o glumă cum că Bucureștiul era ușor de reperat de aviatorii străini datorită grătarelor care scoteau în permanență fum.
Foto: Wikipedia
