„Turturea paharnic, el a furat capul lui şi l-a adus în ţară, de l-a slujit şi l-a îngropat [la Mănăstirea Dealu] cu multă cinste ca pe un domn”, nota Letopisețul Cantacuzinesc la ceva vreme după asasinarea lui Mihai Viteazul, în anul 1601. Ce s-a întâmplat cu craniul domnitorului și ce drum au avut de parcurs osemintele bravului român?
Unul dintre cei mai importanți conducători din istoria Țărilor Române a fost, cu siguranță, Mihai Viteazul. Pentru o scurtă perioadă, în ultimul an de domnie, acesta a condus de facto cele trei state medievale românești: Moldova, Transilvania și Țara Românească. De fapt, unirea celor trei regiuni a fost și motivul principal pentru care a fost asasinat.
În anul 1601, Georgio Basta, liderul armatei habsburgice, a dat ordin ca Mihai Viteazul să fie arestat și ucis dacă nu se va supune. Luat prin surprindere de soldații germani, Mihai Viteazul a fost omorât și decapitat.
Craniul voievodului a fost depus în biserica mănăstirii Dealu, o mănăstire de maici situată pe un deal din apropierea orașului Târgoviște. Pe piatra sa de la Mănăstirea Dealu este scris: „Aici zace cinstitul și răposatul capu al creștinului Mihail, Marele Voievod, ce a fost domn al Țării Românești și Ardealului și Moldovei”.
La Mănăstirea Dealu se păstrează două cranii voievodale: al lui Mihai Viteazul (1558-1601) şi al lui Radu cel Mare (1495-1508), domn al Țării Românești. În anul 1847 s-au deschis mormintele lui Mihai Viteazul şi Radu cel Mare, iar craniile celor doi voievozi au fost aşezate în două racle de sticlă, expuse pentru a fi văzute de vizitatori şi pelerini. 46 de ani mai târziu, în anul 1893, craniile au fost fotografiate pentru prima dată de către Alexandru Antonoiu.
După un timp, moaştele voievodului s-au aflat din nou pe drumuri de bejenie, de data asta în Rusia, pentru a fi protejate în caz de invadare a Iaşiului. Din fericire, capul Viteazului nu a fost trimis împreună cu restul Tezaurului către Moscova, ci dus la Kherson, lângă Sevastopol. În noiembrie 1918, craniul revine la Iaşi.
Pentru a fi protejat în timpul Primului Război Mondial (1914-1919), craniul lui Mihai pleacă la Iaşi. De aici, ajung în Rusia pentru a fi protejate în caz de invadare a Iaşiului. Din fericire, capul Viteazului nu a fost trimis împreună cu restul Tezaurului către Moscova, ci dus la Kherson, lângă Sevastopol. În noiembrie 1918, la finele conflictului mondial, craniul revine la Iaşi și în anii ce urmează, „acasă” la Mănăstirea Dealu. În 1920, în rezenţa Regelui Ferdinand, craniul revine în sarcofagul de la Mănăstirea Dealu.
După slujba religioasă ținută în fața bisericii mănăstirii, suveranul român a rostit un înflăcărat discurs, apoi și-a desprins de la piept insigna albastră a ordinului „Mihai Viteazul” și, în semn de mare respect, oașază pe craniul voievodului spunând: „Iată, ți-am împlinit pohta ce-ai pohtit!”, după care cimentează cu propria mână capacul de marmură albă al sarcofagului în care a fost depus craniul lui Mihai Viteazul.
