În unele relatări ale unor cronicari sau a unor personalități care au călătorit prin Țara Românească, locuitorii din spațiul carpato-danubiano-pontic au fost numiți valahi sau vlahi. Acest etnonim a luat naștere în urma poveștilor despre întemeierea poporului român.
Atât germanii, cât și maghiarii sunt de părere că valahii și românii sunt același lucru, aceștia fiind urmașii romanilor ajunși în Dacia. De asemenea, în numeroasele povești spuse de istorici apare și un personaj mai puțin cunoscut în ziua de azi, însă cu un mare impact asupra formării națiunii române, Flaccus.
Potrivit unui cronicar maghiar, Flaccus era un general roman care a adus o colonie de romani pentru a-i domina pe daci. Aceștia se numeau oarecum flacci, însă cu trecerea timpului și din cauza numeroaselor dialecte, acest termen s-ar fi transformat în valahi.
„Scriu mulţi autori, şi aproape toţi cei moderni susţin ca lucru sigur că valahii sunt numiţi după un oarecare bărbat roman Flaccus, sub conducerea căruia a fost adusă în aceste regiuni o colonie de romani ca să-i supună pe daci, şi că deci ei ar fi numiţi oarecum flacci. Căci ei spun că mai apoi, după trecerea a multă vreme şi prin tot felul de legături cu neamuri şi limbi felurite, s-a ajuns din stricarea numelui de flacci să se formeze cel al valahilor, cum ar fi al flacilor”, scria Anton Verancsics, potrivit adevărul.ro.
Cu toate acestea, numele Vlah ar proveni dintr-un nume tribal celtic înregistrat de Cezar ca Volcae și de Strabon și Ptolemeu ca Ouólkai și a fost transferat din latină în gotic ca „walhs”. În gotic, din care a intrat în slavă, etnonimul a căpătat semnificația „străin” sau „vorbitor latin”. Forma vlah reflectă metateza sud-slavă, în timp ce numele fostului regat românesc al Țării Românești reflectă tratamentul est-slav, scrie Britannica.
În Serbia termenul de vlah (sârbă Vlah, plural Vlasi) este folosit și pentru a se referi la vorbitorii de limba română , în special cei care trăiesc în estul Serbiei. Anterior, termenul era folosit pentru orice vorbitor de română. Termenul Cincar (plural Cincari) este folosit în Serbia pentru aromâni. Acest termen nu este favorizat de aromâni, dar unii din Serbia îl folosesc pentru a se deosebi de români.
