Oamenii, încă de la naștere, sunt considerate ființe bune și blânde. Fiecare persoană încearcă, pe parcursul vieții, să realizeze cât mai multe fapte pozitive, unele reușesc mai multe altele mai puține. Cu toate acestea, sunt puține acțiuni filantropice, care nu au niciun interes ascuns, demne de un „bun samaritean”. De ce se spune despre o persoană milostivă că este „bunul samaritean”?
Bunul samaritean reprezintă o parabolă spusă de Iisus Hristos unui credincios de-al său. Povestea și morala care derivă din ea au avut drept scop să-i învețe pe oamenii să fie mai milostivi. Așadar, bunul samaritean (persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria) a fost un bărbat care a oferit ajutor atunci când nimeni nu a făcut-o.
În timp ce se afla în apropiere de Ierusalim, Mântuitorul a fost abordat de unii iudei care vroiau să învețe de la El. Unul dintre bărbați voia să vadă dacă el este drept în gândire și va primi viața veșnică. Trebuie specificat că iudeii consideră că doar cei care respectă tradițiile evreiești pot fi considerați drepți și văzuți ca aproapele lor, în schimb pe neevrei aceștia pot să îi trateze fără bunătate.
Iudeul îl întreabă pe fiul lui Dumnezeu: „Şi cine este aproapele meu?” (Luca 10:28, 29). Pentru ca bărbatul să înțeleagă că Tatăl Ceresc își iubește toți copiii, iar cei care sunt buni vor fi răsplătiți în viața de apoi, Iisus Hristos a spus o poveste care a rămas în istorie.
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi a căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut şi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare, pe drumul acela cobora un preot, dar, când l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. La fel, şi un levit, când a ajuns în locul acela şi l-a văzut, a trecut pe cealaltă parte. Dar un samaritean care mergea pe drum a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă (Luca 10:30-33).
S-a apropiat de el şi i-a legat rănile, turnând pe ele ulei şi vin. Apoi l-a urcat pe animalul său, l-a dus la un han şi l-a îngrijit. A doua zi a scos doi dinari, i-a dat hangiului şi i-a zis: «Îngrijeşte-l, iar orice vei cheltui în plus îţi voi plăti când mă voi întoarce» (Luca 10:34, 35).
După ce termină de spus parabola, Iisus Hristos îl întreabă pe iudeu: „Care dintre aceştia trei ţi se pare că s-a dovedit aproapele celui care căzuse între tâlhari?” Bărbatul nu a fost încântat de poveste și a refuzat să afirme că samariteanul, de aceea spune: „Cel care s-a îndurat de el”. Ulterior, Mântuitorul subliniază lecţia care se desprinde din parabola sa, dând următorul îndemn: „Du-te şi fă şi tu la fel” (Luca 10:36, 37).
Așadar, cel care este aproapele cuiva este cel care manifestă iubire și bunătate, chiar și în momente dificile, așa cum suntem învățați din sfintele Scripturi. O analiză mai profundă susține că Iisus Hristos ar putea fi considerat bunul samaritean, fiindcă s-a aplecat asupra oamenilor răniți de păcat pentru a îi îndrepta și a-i aduce pe calea către Dumnezeu.
Foto: jw.org și paxlaur.com
