La 22 iunie 1941, Germania a lansat Operațiunea Barbarossa, atacând Uniunea Sovietică pe un front larg. România s-a alăturat ofensivei, trupele române trecând râul Prut. După recuperarea Basarabiei și Bucovinei (Operațiunea München), unitățile române au luptat cot la cot cu germanii, mai departe până la Odessa, Sevastopol, Stalingrad și Caucaz. Ce a urmat, a rămas în istorie ca una dintre cele mai mari victorii ale armatei române.
Contribuția trupelor românești a fost enormă. Numărul total de trupe implicate în Armata a III- a Română și Armata a IV-a Română a fost al doilea după Germania însăși. Potrivit Military History, Armata Română avea în total 686.258 de oameni sub arme în vara lui 1941 și un total de 1.224.691 de oameni în vara lui 1944. Numărul trupelor române trimise să lupte în Rusia l-a depășit pe cel al tuturor celorlalți aliați ai Germaniei la un loc.
Totuși, cucerirea Odessei nu a fost deloc facilă. Deși rușii erau înconjurați de trupele germane și române, nu puteau fi cuceriți. Sovieticii erau aprovizionați constant pe mare, astfel că efortul românilor și al nemților de a cuceri orașul se prelungea de la o zi la alta.
Bătălia, care a durat din august până în octombrie 1941, a fost cea mai mare operațiune ofensivă a armatei române a războiului și s-a încheiat cu ocuparea Odessei. În noaptea de 14 spre 15 octombrie, rușii retrag toate trupele rămase în Odessa.
Au fost evacuați pe mare 350.000 de soldați și civili, românii și nemții neputând să se bucure cu adevărat de victoria obținută. Mai mult decât atât, în noaptea de 22 octombrie 1941, clădirea care a găzduit Comandamentul trupelor române la Odessa a explodat, ucigând zeci de militari români. Deși persoanele responsabile nu au fost identificate, ei erau, cel mai probabil, partizani sovietici.
La scurt timp, generalul Ion Antonescu a ordonat o acțiune rapidă pentru a da un exemplu populației: represaliile au constat în împușcarea și spânzurarea în locuri publice a cadavrelor a mii de evrei, oameni considerați vinovați.
Deși autoritățile germane s-au oferit să trimită un batalion pentru a sprijini „curățarea” Odessei de „evrei și bolșevici”, comandanții Armatei Române au decis să acționeze pe cont propriu. Nu se cunoaște numărul exact al victimelor, dar „în dimineața zilei următoare, sute de cadavre de evrei erau atârnate în piețele publice și la răscruce de drumuri”.
Valerian Sârbu, sublocotenent al Diviziei 15 Infanterie a scris în ordinul de zi o mărturie tulburătoare.
„Inamicul s-a retras în grabă, lăsându-și pe teren morții și răniții. Cu aprobarea regimentului ne-am gândit să facem un act umanitar. Am trimis parlamentari spre a propune sovieticilor un armistitiu pentru a-și ridica morții și răniții. Operațiunea nu a întâmpinat incidente.
Dimineata inamicul a atacat din nou. În aceasta acțiune a fost rănit prietenul meu, sublocotenentul de rezervă Boris Samec. Trecând pe lângă el, sovieticii l-au străpuns cu baioneta, era răspunsul la gestul nostru uman!”, scrie ziare.com
Timp de trei ani, Odessa a fost pe mâinile românilor. În aprilie 1944, orașul a fost recâștigat de Uniunea Sovietică, fiind numit „Oraș erou”, datorită capacității imense de rezistență în luptele din anul 1941.
Foto: Wikipedia.com
