În perioada în care Ion Antonescu s-a aflat în fruntea României, țara noastră a luptat în cel de-Al Doilea Război Mondial alături de Germania lui Adolf Hitler. Cu toate că armata română era slab echipată, soldații noștri au fost aruncați în luptă împotriva forțelor rusești, pe frontul de la Stalingrad. Decizia de a intra în război fără a fi echipați corespunzător a fost luată de mareșal, iar urmările au fost catastrofale, fiindcă nu mai puțin de 150.000 de soldați și-au pierdut viața.
După ce a ajuns în fruntea României, în data de 4 septembrie 1940, Ion Antonescu s-a înțeles cu Adolf Hitler pentru un război fulger împotriva URSS-ului. Armata română nu a făcut altceva decât să o urmeze pe cea nazistă pe frontul de est. Lucrurile însă nu au evoluat așa cum au visat germanii.
Trupele naziste și cele române au încercat un război fulger la Stalingrad, însă au eșuat. Drept urmare, în vara și toamna anului 1942 forțele rusești au trecut la ofensivă. Această schimbare de atitudine a Armatei Roșii a însemnat și începutul sfârșitului lui Adolf Hitler. Ca atare, trupele românești au fost practic măcelărite la Stalingrad, Cotul Donului şi stepa calmucă.
Bătălia de la Stalingrad a avut loc în perioada 23 august 1942–2 februarie 1943 și este considerată a fi cea mai mare și mai sângeroasă bătălie din istoria omenirii. Acest conflict a rămas în memoria tuturor și pentru brutalitatea față de populația civilă. Potrivit datelor oficiale, soldații români au fost umiliți de trupele sovietice, care au venit precum un tăvălug peste ei. Cifrele susțin că nu mai puțin de 150.000 de militari români și-au pierdut viața în această bătălie. Istoricii susțin că numărul total de morți se ridică la peste 3 milioane de oameni.
Pierderile grele, retragerea constantă, lipsa de alimente și muniții, dificultatea de a primi întăriri… toate acestea au avut un efect foarte rău asupra moralului. Mulți doreau să treacă peste Volga, să scape de iadul Stalingradului. „Războiul lui Ivan: viață și moarte în Armata Roșie”.
Mari istorici ai țării au considerat această înfrângere o umilință maximă pentru armata română, care nu ar fi trebuit să se afle în acea zonă. Timpul a dovedit că decizia lui Ion Antonescu a fost una profund greșită. Practic, forțele românești erau slab echipate și prost organizate, misiunea fiind una sinucigașă.
La Armata 3 existau 48 de tunuri antitanc de 75 de milimetri, ceea ce însemna o piesă la 3-4 kilometri de front, în condiţiile în care inamicul a atacat cu 12 tancuri pe kilometru de front, iar Armata 4 avea 24 piese de 75 de milimetri la un front de 250 kilometri, ceea ce însemna un tun la 10 kilometri de front, scriau Mihail Vasile-Ozunu şi Petru Otu în cartea „Înfrânţi şi uitaţi. Românii în bătălia de la Stalingrad“, potrivit adevarul.ro.
Așadar, Bătălia de la Stalingrad s-a dovedit a fi un eșec total pentru trupele naziste și cele române. Pentru deciziile sale, Ion Antonescu a fost judecat, condamnat la moarte și executat.
Foto: historia.ro
