Între 4 septembrie 1940 – 23 august 1944 Ion Antonescu a fost cel de al 43-lea premier al României, având titlul de „Conducător al Statului”. Acesta a ajuns în fruntea statului după abdicarea regelui Carol al II-lea, erijându-se în salvatorul națiunii într-o perioadă dificilă atât în plan intern, cât și internațional.
În data de 6 septembrie 1940 regele Carol al II-lea a abdicat și toată puterea a fost concentrată în mâinile lui Ion Antonescu. Mareșalul a ajuns în fruntea statului și cu ajutorul Mișcării Legionare, pe care însă, ulterior, a îndepărtat-o, conducând într-un mod autoritar România. Ion Antonescu a decis ca țara noastră să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei naziste, o hotărâre care s-a dovedit a fi catastrofală din toate punctele de vedere.
Al Doilea Război Mondial s-a încheiat oficial în data de 9 mai 1945. Drept urmare, cei învinși au trebuit să dea socoteală pentru ororile comise. Ion Antonescu a fost dat jos de la conducerea țării de către regele Mihai I, prin lovitura de stat din 23 august 1944, arestat, apoi deținut în Uniunea Sovietică.
Decizia a venit după înfrângerea germanilor pe frontul de est și apariția trupelor sovietice la granița României, iar, după aceea, în interiorul țării. În perioada 6-17 mai 1946, mareșalul a fost judecat de un Tribunal al Poporului pentru mai multe capete de acuzare, printre care alianța României cu Germania nazistă, dezastrul din țară, crimele de război, politica rasială și multe altele.
Tribunalul a fost unul compus din oameni cu puțină experiență sau chiar deloc în domeniul juridic, istoricii considerând că a fost un simulacru de proces. Cei care l-au judecat pe mareşal au fost Voitin Voitinovici de 28 de ani, președintele completului de judecată, Vasile Stoian, un jurist necunoscut, Constantin Dobrian, un judecător adus din Timişoara, şi Dumitru Săracu, un fost bucătar.
Aţi deportat pentru că aţi transplantat în România şi aţi aplicat aici teoriile urii de rasă ale hitlerismului. Aţi transplantat într-un pământ care nu primea o buruiană straină, buruiana urii de rasă, i-au reproşat membrii Tribunalului Poporului lui Antonescu, potrivit historia.ro.
Pentru toate capetele de acuzare Ion Antonescu s-a aparat, susținând că nu a avut altă variantă în acea perioadă. Mareșalul a mărturisit că Adolf Hitler îi promisese că România va recupera din teritoriile pierdute, Basarabia fiind una dintre ele.
Nu aveam nici o altă ieşire. România era total izolată. La toţi miniştrii străini la care m-am adresat, toţi mi-au refuzat orice sprijin, preciza Antonescu în faţa Tribunalului Poporului, conform sursei citată mai sus.
În ceea ce privește politica rasială Antonescu a susținut că a fost forțat de Germania nazistă, însă cifrele prezentate au fost mult umflate. În data de 17 mai 1946 tribunalul l-a găsit vinovat pe Ion Antonescu pentru mai multe capete de acuzare și l-a condamnat la moarte. Acesta a fost executat prin împușcare, la penitenciarul Jilava, în data de 1 iunie 1946.
Foto: greatnews.ro
