Ion Antonescu se numără printre cele mai controversate personalități de după 1900. Acesta a deținut funcția de șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României cu titlul de „Conducător al Statului”. A sfârșit executat pe data 1 iunie 1946, alături de foștii săi colaboratori. Nimeni nu i-a respectat acestuia ultima dorință.
Pe data de 23 august 1944, regele Mihai I l-a arestat și l-a demis prin decret regal pe Ion Antonescu. Fostul militar a fost predat inițial comuniștilor, apoi rușilor și după ce a fost ținut doi ani în URSS a fost readus în țară pentru a fi judecat.
În perioada 6-17 mai 1946, mareșalul a fost judecat de un Tribunal al Poporului pentru mai multe capete de acuzare, printre care alianța României cu Germania nazistă, dezastrul din țară, crimele de război, politica rasială și multe altele.
Tribunalul a fost unul compus din oameni cu puțină experiență sau chiar deloc în domeniul juridic, istoricii considerând că a fost un simulacru de proces. Cei care l-au judecat pe mareşal au fost Voitin Voitinovici de 28 de ani, președintele completului de judecată, Vasile Stoian, un jurist necunoscut, Constantin Dobrian, un judecător adus din Timişoara, şi Dumitru Săracu, un fost bucătar.
Mareșalul s-a apărat pentru toate capetele de acuzare Ion Antonescu susținând că nu a avut altă variantă în acea perioadă. Antonescu a mărturisit că Adolf Hitler îi promisese că România va recupera din teritoriile pierdute, Basarabia fiind una dintre ele.
„Nu aveam nici o altă ieşire. România era total izolată. La toţi miniştrii străini la care m-am adresat, toţi mi-au refuzat orice sprijin”, preciza Antonescu în faţa Tribunalului Poporului.
Pe data de 17 mai 1946, Tribunalul Poporului l-a găsit vinovat pe Ion Antonescu pentru toate capetele de acuzare și l-a condamnat la moarte. Întrebat dacă are o ultima dorinţă, Ion Antonescu a spus: „Cer să nu fiu legat la mâini şi nici la ochi, când se va trage în mine”.
Ion Antonescu a fost împușcat în seara zilei de 1 iunie 1946, la orele 18.03 minute, în închisoarea Jilava, cu o zi înainte de a împlini vârsta de 64 de ani. Nu i-a fost respectată ultima dorință.
Cu câteva zile înainte de execuţie, mama mareşalului, Liţa Baranga, solicitase primului-procuror să-i fie predat corpul fiului ,,spre a-l îngropa în cavoul familiei, la cimitirul Iancu Nou”. Nici această dorință a familiei nu a fost respectată, scrie publicația adevarul.ro.
