Ion Antonescu este unul dintre cei mai cunoscuți români ai ultimului secol. Acesta a fost șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României cu titlul de „Conducător al Statului”. Ion Antonescu l-a constrâns pe rege să abdice în favoarea foarte tânărului principe moștenitor Mihai.
Pe data de 23 august 1944, regele Mihai I l-a arestat și l-a demis prin decret regal pe Ion Antonescu. Fostul militar a fost predat inițial comuniștilor, apoi rușilor și după ce a fost ținut doi ani în URSS a fost readus în țară pentru a fi judecat.
Mareșalul Ion Antonescu a fost condamnat la moarte pe data de 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din București, a fost executat prin împușcare la Jilava pe data 1 iunie 1946, alături de foștii săi colaboratori. Ce s-a întâmplat însă cu Maria, soția sa?
Maria Antonescu a avut și ea de pătimit pentru că era soția primului ministru. Aceasta a fost ținută în arest în secret la Moscova. Pe data de 1 iunie 1946, chiar în ziua execuției soțului ei, Mariei i s-a permis să se vadă cu Ion Antonescu.
La puțină vreme după execuția lui Ion Antonescu, i s-a permis să fie internată la clinica doctorului Lupu din cadrul Spitalului Colentina întrucât avea probleme cu inima. În următorii ani, Maria Antonescu a fost judecată și condamnată pentru crime economice în cadrul colaborării sale cu „Centrala Evreiască – CE”, condusă de Radu Lecca. La momentul condamnării, soția lui Ion Antonescu avea din ce în ce mai mari probleme cu inima. Maria Antonescu a fost eliberată de către Ana Pauker în anul 1950.
Starea de sănătate s-a agravat cu timpul și în anul 1964 a făcut un al treilea infarct care i-a fost și fatal. Avea 71 de ani.
„Doamna Lupescu lucra sinistru, dar în umbra; d-na Maria Maresal Antonescu, cu o inconstienta deconcertanta, comanda trenuri speciale, e asteptata în aerodromuri de oficialitati, i se fac onoruri regale, i se dau banchete si i se tin discursuri, primeste rapoarte, da directive preotilor si episcopilor, primarilor si prefectilor, dezveleste statui, inspecteaza prin Cismigiu si se cinematografiaza cu o rabdare care întrece cu mult pe aceea a spectatorilor sai. Cu o voluptate sadica, obliga, forteaza si ordona nobilelor doamne din înalta noastra societate sa-i faca garda, sa-i tina trena si sa-i formeze suita în exhibitiile ei pe la inaugurari prin tara”, scria politicianul Nicusor Graur într-un manifest
