Pe data de 23 mai, în calendarul creștin-ortodox, sunt eliberați Cuviosul Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei și Sfânta Maria lui Cleopa. Totodată, astăzi este celebrată Ziua Mondială... citește tot
Pentru o comunicare eficientă scrisă, cât și orală este important de știut gramatica limbii române și regulile care se aplică în diferite situații.
Morfologia este partea gramaticii care se ocupă de studiul regulilor de formare a cuvintelor, în special de studiul părților de vorbire.
Părțile de vorbire sunt cuvinte sau grupuri de cuvinte care se clasifică în funcție de sensul lor lexical și după caracteristicile morfologice și sintactice. Ele sunt părți de vorbire flexibile și părți de vorbire neflexibile.
Verbul este partea de vorbire principală și flexibilă care exprimă o acțiune, o stare sau existența. De asemenea, verbul este cea mai complexă parte de vorbire, deoarece poate lua forme variate și numeroase.
Cuvântul verb vine din franțuzescul verbe, care are același sens, și care la rîndul lui este preluat din latinescul verbum (cuvînt, verb).
Pentru că este foarte important în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, propozițiile scurte sunt corecte gramatical dacă conțin un verb.
Întrebările la care răspunde verbul sunt: Ce face? Ce va face? Ce a făcut? Ce vom face?
Verbele impersonale care exprimă procese care nu au subiect agent, cum ar fi Ninge de o săptămână.
Verbele intranzitive sunt verbele care nu au nici un subiect (plouă, ninge).
Verbele tranzitive sunt verbele care au legătură și cu subiectul și cu complementul direct. De exemplu, Maria a băut tot ceaiul din cană.
Verbele predicative sau personale sunt cele care au întotdeauna funcția sintactică de predicat verbal.
Verbele auxiliare sunt cele care ajută la conjugarea altor verbe. În limba română se folosesc trei verbe auxiliare: a avea, a vrea și a fi.
Verbele copulative sunt verbele la modul personal care leagă subiectul de un cuvânt de natură nominală (substantiv, pronume, adjectiv, numeral), sau folosit cu valoare nominală (verb la participiu, la infinitiv sau la supin, adverb), având funcția de nume predicativ. Verbele copulative sunt: a fi, a deveni, a ajunge, a ieși, a se face, a rămâne, a părea, a însemna, a reprezenta.
