Pe data de 23 mai, în calendarul creștin-ortodox, sunt eliberați Cuviosul Mihail Mărturisitorul, episcopul Sinadei și Sfânta Maria lui Cleopa. Totodată, astăzi este celebrată Ziua Mondială... citește tot
Ce este substantivul? Substantivul este partea de vorbire care denumește obiecte (masă, casă), ființe (iepure, urs), locuri (munte, mare, pădure, câmpie), fenomene ale naturii (ploaie, furtună, ninsoare), acțiuni (mișcare, dans), dar și o serie de noțiuni abstracte. În cadrul unei propoziții, substantivele au adesea rolul de subiect sau complement direct, pot fi înlocuite de pronume sau pot fi determinate de adjective. Acestea pot fi însă și atribut, nume predicativ sau element predicativ suplimentar.
Substantivul colectiv este acel substantiv care denumește o colectivitate și are formă de singular și înțeles de plural. Exemple de substantive colective: turmă, trupă, pluton, colonie, haită, juriu, grup, bandă, comitet, buchet, duzină, stol, banc (de pești), școlărime, tineret, norod, popor, grămadă, herghelie, hoardă, armată, trib, stol, neam, mulțime, serie, etc.
Substantivele colective sunt de două tipuri:
Substantivele colective pot fi atât la singular cât și la plural, în funcție de context. Un substantiv colectiv poate fi considerat singular dacă membrii individuali din colecție se comportă la unison unul cu celălalt. (Exemplu: Un pluton de soldați a fost interceptat de inamici în apropierea bazei).
În cazul în care membrii din colecție se comportă diferit, substantivul colectiv poate fi tratat ca plural. (Exemplu: Juriul nu este de acord cu verdictul dat de judecător și decizia definitivă se amână). Totuși, trebuie punctat faptul că substantivele colective sunt mai frecvent utilizate ca substantive singulare.
De cele mai multe ori, substantivul (deși este parte de vorbire) se identifică cu ajutorul întrebărilor: Cine este acesta / aceasta? sau Ce este acesta / aceasta?
În limba română, există zece părți de vorbire: substantiv, pronume, verb, adjectiv, adverb, numeral, articol, prepoziție, conjuncție și interjecție. Partea de vorbire indică modul în care cuvântul funcționează în sens, precum și gramatical în cadrul propoziției.
Pe lângă înțelegerea celor zece părți de vorbire ale limbii române, este de asemenea util de știut cum funcționează împreună pentru a forma toate părțile unei propoziții. Fiecare parte a unei propoziții are un anumit scop, deși nu toate părțile trebuie să apară în fiecare propoziție pentru ca aceasta să fie completă. Părțile de propoziție sunt subiectul, predicatul, atributul și complementul.
Foto: Pexels.com
