Pentru cele mai multe state din lume data la care a fost adoptat steagul național se cunoaște cu exactitate, în schimb pentru altele acest eveniment este discutabil, fiindcă drapelul fie a tot fost modificat de-a lungul timpului, fie nu se știe cu exactitate data adoptării lui. Cu toate acestea, există țări care după ce și-au adoptat drapelul nu l-au mai modificat.
Steagul Scoției a fost adoptat în anul 832 d.Hr., în timpul unei bătălii. Acesta este cunoscut drept cel mai vechi steag al Europei și al lumii. Designul său este îndrăzneț și unic, cu un câmp albastru simplu și două linii albe trase în diagonală.
Potrivit tradiției, drapelul îl reprezintă pe Sfântul Andrei, care se presupune că a fost răstignit pe o cruce de această formă. Crucea Sfântului Andrei a fost purtată ca insignă pe pălării în Scoția în ziua sărbătorii Sfântului Andrei.
Steagul Austriei are trei dungi orizontale egale de roșu, alb și iar roșu. Din punct de vedere istoric, designul se bazează pe stema dinastiei Babenberg, iar la început steagul a fost portocaliu-alb-albastru, dar mai târziu dungile portocalii și albastre au devenit roșii.
Potrivit legendei, steagul a fost inventat de Ducele Leopold al V-lea al Austriei ca o consecință a luptei sale din timpul Asediului Acre (1189-1191). După o bătălie aprigă, haina lui albă a fost complet udată de sânge. Când și-a scos cureaua, pânza de dedesubt era uimitor de albă, dezvăluind combinația de culori roșu-alb-roșu. El a fost atât de fascinat de această priveliște încât a adoptat culorile și schema ca steagul Austriei.
Unul dintre cele mai vechi steaguri din lume este cel al Letoniei, care a fost menționat pentru prima dată în documentul medieval intitulat „Cronica rimată a Livoniei” în anul 1280. Cronica menționează un standard roșu cu o dungă albă folosit de triburile letone.
Apariția steagului face referire la o legendă care susține că un șef al unui trib leton, care a fost rănit de moarte, a fost învelit într-un cearșaf alb. Partea cearșafului pe care stătea întins a rămas albă, dar cele două margini erau pătate de sângele lui. În timpul bătăliei următoare, acesta a fost folosit ca steag. Potrivit legendei de data aceasta, războinicii letoni au avut succes și au alungat inamicul.
Steagul Danemarcei mai este cunoscut și sub numele de „Dannebrog”, iar designul actual al unei cruci scandinave albe pe fond roșu a fost adoptat oficial în anul 1307 sau chiar mai devreme. Drapelul Danemarcei deține recordul mondial pentru cel mai vechi steag național folosit continuu.
Potrivit legendei, steagul a intrat în posesia daneză în timpul bătăliei de la Lyndanisse din anul 1219. Danezii se aflau într-o cruciadă eșuată în Estonia, dar după ce s-au rugat lui Dumnezeu, un steag ar fi căzut din cer. După acest eveniment, regele danez Valdemar al II-lea a reușit să-i învingă pe estonieni. Prima utilizare înregistrată a steagului a apărut 100 de ani mai târziu. Această legendă nu are nicio înregistrare istorică sau faptică, deși mulți o consideră adevărată. Designul încrucișat a fost adoptat ulterior de alte țări nordice, cum ar fi Suedia, Norvegia, Finlanda și Islanda.
Steagul Albaniei are un fundal roșu cu un vultur negru cu două capete în centru. Prima apariție a drapelului a avut loc pe 28 noiembrie 1443, când Skanderbeg (George Kastrioti), eroul național al Albaniei, și-a ridicat steagul peste cetatea Krujë, sfidând turcii care conduceau țara. Designul unic de vultur cu două capete a fost împrumutat de la Imperiul Bizantin.
Simbolul vulturului cu două capete a fost reutilizat de naționaliștii albanezi la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea ca simbol al campaniei lor pentru independența țării față de Imperiul Otoman. Pe data de 28 noiembrie 1912 a fost proclamată Declarația de Independență a Albaniei, iar steagul a fost adoptat oficial.
Steagul este un simbol al unei națiuni, o modalitate de identificare a acesteia și, potrivit istoricilor, o sursă de inspirație în vremuri grele.
Foto: patriotwood.com și Pexels.com
