În anul 1834, Guvernul Otoman a recunoscut steagurile locale pentru a fi utilizate în Moldova și Țara Românească, două principate care s-au alăturat ulterior pentru a forma România.
Steagurile lor locale se bazau pe steaguri heraldice antice – albastre cu cap de bou (Moldova) și galbene cu vultur (Țara Românească). Țara Românească a ales, de asemenea, un steag naval cu dungi orizontale de roșu, albastru și galben, culori selectate ulterior pentru steagul național al României.
Astăzi nu există o interpretare oficială a acelor culori, în afară de aceste asociații istorice. Revoluțiile care au măturat Europa în anul 1848 au produs mai întâi tricolorul românesc modern, albastru-galben-roșu, deși avea dungi orizontale și inscripția „Justiție” în valah și „Frăția” în limba moldovenească în centru. Acest steag a devenit baza tricolorului modern.
Partea albastră a steagului reprezintă cerul și apa care curge prin el. Galbenul este pentru floarea-soarelui pe câmpuri și roșu pentru sângele vărsat în lupte.
Drapelul este foarte asemănător cu drapelul Ciadului, cu excepția faptului că albastrul din Ciad este mai întunecat, în timp ce are, de asemenea, un aspect similar cu drapelul Andorrei și al Republicii Moldova.
Foto: Drapel Ciad
În 2004, Ciad a cerut Organizației Națiunilor Unite să cerceteze această problemă, dar președintele României de atunci, Ion Iliescu, a anunțat că nu se va face nici o schimbare a Drapelului României și acesta a declarat presei că tricolorul ne aparține.
Ciadul a acuzat autoritățile române că timp de 28 de ani n-au făcut nimic pentru a-l schimba. Steagul României a ajuns la fel cu al Ciadului după Revoluția din 1989, când a fost eliminată stema din centrul său.
Politicienii români au declarat că erau la curent cu faptul că Ciadul folosea deja acel drapel în culorile roşu, galben şi albastru.
De-a lungul timpului, Parlamentul Ciadului a organizat proteste de la distanţă, iar unii dintre experţii în vexilologie au adus acuzații României că a furat drapelul unei alte ţări.
În rândul tuturor instituţiilor pe care ordinea mondială modernă le-a înfiinţat pentru a calma furia naţionalismului nu există nicio organizaţie care să fie autorizată pentru a interveni atunci când o ţară nu este de acord cu drapelul unui alt stat, scrie digi24.
Ciad este un stat fără ieșire la mare în nord-centrul Africii. Terenul țării este cel al unui bazin superficial care se ridică treptat din zona lacului Ciad în vest și este mărginit de munți la nord, est și sud. Irigarea naturală este limitată la râurile Chari și Logone și afluenții acestora, care curg din sud-est în lacul Ciad. Capitala, N’Djamena (fostul Fort-Lamy), se află la aproape 1.600 km de drum de porturile de coastă din vestul Africii.
Deși este a cincea țară ca mărime de pe continent, Ciad – o mare parte din partea de nord a căreia se află în Sahara – are o densitate a populației de aproximativ 8 persoane pe km pătrat.
Cea mai mare parte a populației trăiește din agricultură; bumbacul este cultivat în sud, iar vitele sunt crescute în regiunea centrală. Ciadul s-a alăturat rândurilor țărilor producătoare de petrol în 2003, ridicând speranța că veniturile generate vor îmbunătăți situația economică a țării.
Foto: Britannica
