Ani de-a rândul în mediul rural a fost folosită o expresie „a sări pârleazul”, care face referire la o femeie ușuratică. Totuși, de unde vine această expresie și ce era, de fapt, pârleazul?
Conform definiției, pârleazul era o „trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la țară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca niște trepte) care se sprijină, la extremități, pe câte un țăruș bătut în pământ”. Ei bine, această trecătoare era o scurtătură între gardurile vecinilor pentru ca aceștia să nu ocolească foarte multe și să ajungă rapid dintr-o curte în alta.
A spune despre o fată că a sărit pârleazul (a trecut peste gard) însemna „a formula alegoric pierderea virginităţii”, ceea ce implică şi acceptarea sau dorinţa părăsirii casei părinteşti, deci mobilitatea acesteia. Totodată, se pare că multe dintre relațiile de adulter se petreceau între vecini care ajungeau unul la celălalt mai repede după ce săreau „pârleazul”.
De altfel, conotaţiile erotice ale locurilor tradiţionale de provocare a faptelor amoroase sunt exemplificate prin numeroase versuri populare, expresii şi cuvinte sugestive: a face curte iubitei, a sări pârleazul, portiţa-guriţa, gardul. În aceste spaţii, de multe ori se întâmpla neprevăzutul şi nedoritul: fata rămânea însărcinată şi naştea un copil nelegitim („din flori”).
Vasile Alecsandri are o poezie care se numește „Floarea din pârleaz”. Conform unei legende, poetul a văzut odată o floare mică și delicată care creștea într-un pârleaz murdar, iar această imagine l-a impresionat atât de mult încât a inspirat această poezie. În poezie, Alecsandri explorează tema frumuseții feminine și a efemerității vieții.
Leleo roşie la obraz,
Leliţo, leliţo fa,
Floricică din pârleaz,
Leliţo, leliţo fa,
Ce folos că eşti frumoasă
Şi la cap căpăţânoasă.
Eşti dragă flăcăilor
Ca buha găinilor.
Mândră eşti şi sprâncenată,
Dar la buze cam umflată.
Eşti ca floarea cea de nalbă,
Dar împletişi coada albă.
Strânge-ţi, leleo, buzele,
Că le pişcă muştele.
Strânge-ţi lipitorile,
Că se văd fasolele.
Încă din cele mai vechi timpuri, au existat prejudecăți și stereotipuri care s-au împământenit în mintea oamenilor. Câteva dintre acestea se refereau la nașterea copiilor în afara căsătoriei, iar aceștia erau discriminați, îndepărtați. Altele îi vizau pe acei copii ai căror mame întrețineau relații sexuale cu mai mulți bărbați, rămâneau însărcinate și nu știau cine este tatăl copilului pe care îl purtau în pântece.
Alte povești ce datează de secole spun că majoritatea fetelor aveau parte de un tată autoritar care nu le lăsa să se întânească cu băiatul pe care îl iubeau, astfel că întâlnirile lor erau „la gard” sau în grădină, acestea nefiind neapărat în apropierea casei. Deci unde se puteau concepe copiii? În grădină printre flori.
Potrivit dex.ro, „copil din flori” înseamnă copil din afara căsătoriei; copil nelegitim, bastard sau derbedeu, născut dintr-o femeie imorală.
