Sarea este un element primar în bucătărie. Considerată în antichitate mai important chiar și decât banii, aceasta dă gust mâncării cum alte condimente nu reușesc. Există un mit în popor care spune că asupra ta se vor abate mulți ani de ghinion dacă verși sarea. De unde a pornit mitul ghinionului și al sării?
Sarea este singurul element omniprezent în toate bucătăriile lumii. Oricare ar fi mâncarea gătită, sarea este adăugată de către gospodine pentru a da gustul unic și plăcut. Fie că o găsim în stare fină sau mai grunjoasă, gustul mâncării se schimbă în funcție de câtă sare pui.
O vorbă din bătrâni spune că trebuie să fii atent să nu verși sarea pentru că aduce ghinion. Cu toate acestea, de unde a pornit această legendă și care este adevărul din spatele poveștii? Certuri, sfârșitul prieteniei, ghinionul sau chiar diavolul sunt părți ale poveștii care au ca subiect principal „vărsatul involuntar al sării”.
Una dintre cele mai plauzibile idei din spatele legendei pornește în Evul Mediu. În pictura celebră a lui Leonardo da Vinci, Cina cea de Taină, bolul cu sare este vărsat în dreptul cotului lui Iuda. Conform Bibliei, Iuda l-a trădat pe Mântuitor, astfel că sarea vărsată este asociată cu trădarea și ghinionul.
Al doilea motiv ar putea fi mai evident în teorie. În societățile antice, sarea era considerată o marfă rară și foarte prețioasă. Din cauza dificultății de procurare, aceasta a devenit chiar monedă de schimb. Vărsarea ei a fost considerată ca fiind o risipă, astfel că celebra zicală s-a transformat într-un avertisment al ghinionului.
Considerată ca fiind la fel de importantă ca banii, sarea a căpătat de-a lungului timpului denumirea de „aur alb”. România este un stat bogat în minereuri, existând numeroase saline din care se extrage sare. De regulă, salinele funcționale sunt realizate la o adâncime de aproximativ 36 de metri. În cazul în care la momentul proiectării salinei nu se putea găsi sare la o adâncime similară, se renunța la proiect, trecând în altă regiune pentru săpături.
Foto: Depositphotos.com
