Era anul 1897 când lumea organiza prima expediție pe timp de iarnă în Antarctica. La bordul expediției Belgica se afla și savantul Emil Racoviță, cel care a descoperit singura insectă care trăiește în regiunea polară și prima floare din ținutul de gheață. De altfel, Emil Racoviță a fost primul român care a pus piciorul în Antarctica.
În 1897, Emil Racoviță era un biolog și oceanolog deja consacrat la nivel mondial, în ciuda faptului că provenea dintr-o țară formată cu câteva decenii în urmă. Ba mai mult, deși avea doar 29 de ani, acesta își susținuse teza de doctorat la Facultatea de Științe din cadrul Universității Sorbona și era deja cunoscut ca un bun naturalist pentru că lucra de câțiva ani în laboratoarele Arago ale stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer.
Vaporul a plecat din portul Anvers din Belgia, iar alături de Emil Racoviță s-au aflat și părinții lui, Gheorghieș și Eufrosina Racoviță. Momentul despărțirii a fost unul emoționant, un reporter al ziarului “La Metropole” descriind astfel scena:
“Dl. Racoviță s-a întreținut până în ultimul moment pe ponton… cu două persoane cu aspect de străini, un om cu părul cărunt și o doamnă în vârstă – părinții săi, ni se spune. În momentul în care Emeraude își desprinde parîmele, mama plânge, tatăl face eforturi pentru a rămâne impasibil, dar sprâncenele încruntate, ochii negri plini de lacrimi dezmint această atitudine. Dl. Racoviță ridică pentru ultima oară cascheta, cu un zâmbet curajos și bun”.
Echipajul aflat la bordul navei Belgica era format din 19 membri. De botanică și zoologie se ocupa românul Racoviță.
Odată ajunși în Antarctica, românul a descoperit o specie nouă de plantă, singura plantă cu flori – Airantarctica, după cum a descoperit și o specie de musculiță fără aripi – Belgian Antarctica.
Venirea iernii a complicat teribil expediția. Gerul a înghețat marea, care a format o crustă, o adevărată închisoare în jurul corăbiei Belgica și nu s-a mai putut mișca. În acel moment, practic, a venit iarna antarctică, echipajul și cercetătorii și-au dat seama că sunt captivi pentru o lungă perioadă de timp.
Deși avea rezerve de mâncare, echipajul s-a reorientat spre fauna din Antarctica. Racoviță, cu pușca sa, dobora foci și pinguini, îi studia în laboratorul de disecție, iar apoi ajungeau în bucătăria lui Michotte, bucătarul expediției.
După mai bine de un an, a venit, din nou, vremea bună, ghețurile au început să se topească și cu mari emoții și efoturi, vașnicii membri ai echipajului au reușit să își degajeze corabia din închisoarea de gheață și să pornească spre nord, ajungând, după mai bine de un an, în Puna Arenas. „Abia atunci lumea a aflat că Belgica nu a pierit și că, cu două excepții, membrii echipajului sunt sănătoși”, povestește pentru oficiuldestiri.ro Cristian Lascu, cercetător în cadrul Institutului de Speologie “Emil Racoviță”
Emil Racoviță (1868-1947) este primul român care apare într-una dintre primele poze subacvatice din istorie. Aceasta a fost realizată în iarna anului 1899 de biologul și scafandrul francez Louis Boutan. Poza a fost făcută la Banyuls-sur-Mer (un oraș din sudul Franței din departamentul Pyrénées-Orientales și regiunea Languedoc-Roussillon), unde Emil Racoviță a fost director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago”.
