În ultimii ani, internetul a fost inundat de anecdote care pun în lumină cultura muncii din Japonia – un sistem adesea admirat pentru disciplină, respect și spirit colectiv. Una dintre cele mai populare povești este aceea că, în Japonia, angajatul care ajunge primul la serviciu parchează în mod deliberat pe cel mai îndepărtat loc de la intrare, pentru a le lăsa colegilor săi locurile mai apropiate. Dar este această practică reală sau doar un mit frumos care reflectă valorile unei societăți idealizate?
Povestea circulă în special în postări motivaționale, articole despre leadership sau culturi organizaționale și chiar în traininguri despre etica muncii. Este adesea însoțită de concluzii de tipul: „Iată de ce Japonia este unde este” sau „Așa ar trebui să fie și la noi”.
Deși poate părea exagerată, această idee nu a apărut din neant. Ea reflectă un aspect real al culturii japoneze: respectul profund pentru ceilalți și prioritizarea binelui colectiv în fața comodității personale.
În Japonia, nu există nicio lege, nici vreo normă națională care să reglementeze felul în care angajații își aleg locurile de parcare. Însă:
În unele companii – mai ales în zone rurale sau în firme tradiționale – există norme nescrise de conduită care încurajează gesturi de respect și modestie, cum ar fi parcarea departe pentru a lăsa locurile apropiate superiorilor sau colegilor mai în vârstă.
În alte cazuri, locurile de parcare sunt deja alocate strict, în funcție de rangul ierarhic sau de rolul angajatului. Astfel, un director va avea întotdeauna locul cel mai apropiat, indiferent de ora sosirii.
În marile orașe, cei mai mulți angajați nu folosesc mașina personală pentru a veni la muncă, ci transportul public – foarte eficient și punctual. Așadar, problema parcării nici nu se pune în multe companii urbane.
Chiar dacă nu este o regulă universală, gestul simbolic al parcării mai departe are un sâmbure de adevăr în el. În cultura japoneză:
A nu-i deranja pe ceilalți este o formă esențială de politețe.
A face un efort suplimentar, chiar și nesolicitat, este apreciat.
A-ți asuma sacrificiul mic pentru binele altora este văzut ca o virtute.
Deci, chiar dacă povestea nu este aplicabilă la scară largă, ea este credibilă pentru cine cunoaște valorile japoneze.
Așadar, ideea că „angajatul care ajunge primul parchează cel mai departe” este mai degrabă un simbol al mentalității japoneze decât o practică universală. Nu este o regulă oficială, dar nici o ficțiune totală. Este un exemplu de bun simț colectiv care, chiar dacă nu se aplică peste tot, spune multe despre cultura respectului din Japonia.
Mit sau realitate? Probabil undeva între – dar cu siguranță, o lecție despre cum gesturile mici pot reflecta valori mari.
Foto: DepositPhotos.com
