Universul este infinit și într-o continuă expansiune. Multă vreme s-a crezut că Pământul este centrul Universului, însă datele ulterioare au demonstrat că Soarele este în centrul Sistemului Solar. Cu toate acestea, planeta noastră este așezată perfect, în așa fel încât să susțină viața. Un pic mai departe sau mai aproape de Soare și lucrurile ar fi stat cu totul altfel.
Același lucru este valabil și pentru Lună, satelitul natural permanent al Pământului, care se îndepărtează pe zi ce trece de noi. Din păcate, efectul va fi unul catastrofal, însă în viitorul îndepărtat, când se speră că omenirea va putea coloniza alte planete.
Cele două corpuri cerești s-au format acum 4,5 miliarde de ani și, de atunci, Luna se îndepărtează puțin câte puțin de Pământ. Pentru a fi mai exacți, distanța crește în fiecare an cu aproximativ 3,7 centimetri. La prima vedere nu pare cine știe ce, însă pe termen lung va avea efecte catastrofale.
Motivul pentru care cele două corpuri cerești se îndepărtează unul de celălalt ține de interacțiunea forțelor gravitaționale dintre Terra și Lună. Principala schimbare resimțită va fi faptul că ziua se va mări. Potrivit măsurătorilor, în aproximativ 250 de milioane de ani, ziua va consta din 25 de ore.
Ca atare, viața de pe Pământ va fi direct afectată, iar unele specii nu se vor putea adapta și vor pieri. Anotimpurile vor fi influențate puternic, iar temperatura va fluctua major și va da peste cap întregul ecosistem. Foarte multe plante vor dispărea, iar omenirea va trebui să se adapteze la noul ciclu de viață.
Când Pământul și Luna s-au constituit lungimea zilelor era de doar 5 ore. Potrivit măsurătorilor, aceasta a crescut în fiecare an cu 0,0000152 secunde pentru a ajunge la actualele 24 de ore. Așadar, dacă ritmul se menține, în viitorul îndepărtat, umanitatea va trebui să se adapteze unor condiții nu foarte ușoare.
Luna, cel mai apropiat astru ceresc de noi, are un rol foarte important în viața de pe Terra. În prezența Lunii, gravitația terestră este mult mai puternică. Cea mai evidentă schimbare ar fi scăderea mareelor (o oscilație periodică a nivelului mării sau oceanului, în raport cu o poziție medie, datorată forței de atracție combinate a Lunii și Soarelui) cu o treime.
Luna ține în parametri normali nivelul apei Oceanului Planetar. Cu alte cuvinte, polii au mai puțină apă decât Ecuatorul. Dacă Luna nu ar exista, nivelul apei Oceanului ar varia și n-ar mai putea fi ținut sub control.
Totodată, satelitul natural al Pământului este cel care stabilizează înclinarea axei Terrei. În timp, această înclinaţie se poate schimba, însă modificarea rapidă ar avea efecte devastatoare asupra Terrei. Axa planetei se poate mişca fie din cauza vibraţiilor sau din interacţiunea planetei cu un obiect străin. Atracţia gravitaţională a Lunii este mult mai puternică decât cea a Pământului, nepermiţând interacţiunea planetei cu alte obiecte cosmice similare. Absența lunii ar duce la lipsa anotimpurilor pe Planeta Albastră.
Foto: Pexels.com
