Luna este satelitul natural permanent al Pământului. Acest corp ceresc este într-o rotație sincron cu Terra și influențează în mod decisiv anumite fenomene de pe planeta noastră. În sistemul nostru solar există cinci sateliți planetari, iar Luna este al doilea cel mai dens dintre ele, după satelitul lui Jupiter, Io.
Curiozități despre Lună
Potrivit specialiștilor în astronomie, Luna s-a format acum 4,51 de miliarde de ani, nu mult după Pământ. Cea mai plauzibilă ipoteză susține că aceasta s-a constituit din resturile rămase după un impact uriaș între Terra și un corp ceresc de dimensiunile lui Marte, numit Theia.
Luna reprezintă al doilea corp ceresc vizibil cu ochiul liber de pe pământ, celălalt fiind Soarele. Deși pare că strălucește, Luna este, de fapt, întunecată, ea fiind vizibilă pe timpul nopții doar datorită luminii care vine de la Soare.
Distanța de la Pământ până la Lună este de 384.400 km. Neil Armstrong a fost primul om care a pășit pe satelit în anul 1969 cu misiunea Apollo 11. Acesta a fost urmat la trei ani de misiunea Apollo 17, avându-l comandant de navă pe Gene Cernan.
Potrivit specialiștilor, distanța dintre Lună și Pământ este într-o continuă creștere, iar acest lucru va avea în timp efecte devastatoare asupra planetei noastre. Înainte de formarea Lunii, ziua pe Pământ avea şase ore, acum ziua are 24 de ore. Aceasta este principala „vinovată” pentru care s-a stabilizat viteza de rotaţie a Pământului.
Luna ține în parametri normali nivelul apei Oceanului Planetar. Cu alte cuvinte, polii au mai puțină apă decât Ecuatorul. Dacă luna nu ar exista, nivelul apei Oceanului ar varia și n-ar mai putea fi ținut sub control. În prezența lunii, gravitația terestră este mult mai puternică. Cea mai evidentă schimbare ar fi scăderea mareelor (o oscilație periodică a nivelului mării sau oceanului, în raport cu o poziție medie, datorată forței de atracție combinate a Lunii și Soarelui) cu o treime.
Luna nu este fixă și se rotește în jurul axei sale, însă viteza de rotație este în sincron cu cea a Pământului, de aceea vedem doar o singură parte a corpului ceresc.
Prima aselenizare pe partea întunecată a Lunii a fost făcută de către sondă spațială chinezească Chang 4, pe data de 3 ianuarie 2019. Sonda spațială nu avea echipaj uman la bord.
Aproape tot timpul jumătate din Lună este luminată de Soare, dar aceasta nu trebuie să fie jumătatea orientată spre Pământ. Singura excepție este în timpul unei eclipse de lună.
Nu multă lume știe, însă la sfârșitul anilor 1950 Statele Unite ale Americii au dezvoltat un proiect numit „Proiectul A119”, prin care doreau să să dovedească URSS-ului că au cucerit spațiul înaintea lor. Astfel s-a luat decizia să se trimită o bombă nucleară în partea vizibilă a Lunii, pentru că explozia să fie vizibilă de pe Pământ. Din fericire, ideea a fost abandonată, iar pe data de 20 iulie 1969, americanul Neil Armstrong devenea primul om care pășea pe suprafaţa selenară și avea să rostească celebrele cuvinte: „Un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.
Luna are un miez interior bogat în fier cu o rază de 240 kilometri și un lichid de bază exterior, în principal format din fier lichid, cu o rază de aproximativ 300 km. În jurul miezului este un strat limită parțial topit cu o rază de aproximativ 500 km, potrivit Wikipedia.org.
Te-ai uitat vreodată la un stol de sute de grauri care se unduiesc pe cerul înserat ca un nor de fum viu? Spectacolul este asemănător bancurior de pești și este una dintre cele mai fascinante... citește tot
Unul dintre supravieţuitorii accidentului din Lugojel, Timiş, în care şapte suporteri PAOK Salonic au murit, ar fi povestit de pe patul de spital ce s-a întâmplat în ultimele clipe înainte de... citește tot
Lumea pare să traverseze o perioadă de instabilitate accentuată. Conflicte izbucnesc pretutindeni, unele transformându-se în războaie de amploare. Deasupra Europei planează, ca o umbră,... citește tot
