Regimul comunist a fost prezent în România din anul 1947 până în 1989. Perioada de 42 de ani a lăsat răni adânci în societatea românească, iar multe dintre ele nu s-au vindecat nici până în prezent. Din cei doi lideri autoritari, Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, ultimul este cel care a lăsat o pată neagră, ambițiile sale distrugând atât numeroase clădiri, cât și vieți. De ce s-a ambiționat Ceaușescu să dărâme multe biserici?
Istoria României este lungă și complicată. Diferită de mulți vecini europeni, amplasarea țării a facilitat cotropirea regiunii de nenumărate ori. Aici numărăm romanizarea, Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Polonez și în final URSS. Acestea și-au lăsat toate urma prin gastronomie, comportamentul și spiritul românului. Cu toate acestea, secolul al XIX-lea a fost cel mai înfloritor.
În special, Bucureștiul era un oraș în care domnii purtau pălării și costume, iar mașinile erau puține. Perioada interbelică a reprezentat pentru români o naștere a bunului gust și a rafinamentului. Orașul căpătaseră imagini noi prin arhitectura emblematică (care poate fi vizibilă inclusiv în prezent în centrul capitalei) și prin industrializarea puternică, concentrată pe economia țării. În perioada aceasta au apărut Aeroportul Băneasa, Uzina Grivița sau Atelierul STB. Apar bănci, cinematografe, restaurante, cafenele, iar clădirile înalte sunt pline de panouri publicitare. La începutul deceniului ’30 apare și primul zgârie-nori, Palatul Telefoanelor.
În același timp, sudul capitalei era o mare mahala, în care trăiau peste 70.000 de evrei, iar oamenii își trăiau zilele cu greu, străzile fiind pline de noroi. Un oraș al contrastelor, asemeni marilor capitale europene, unde omul trăia între balcanism și occident.
Epoca se sfârșește în ianuarie 1947, când România este obligată să plătească despăgubiri de război URSS-ului și SUA. La sfârșitul anului, printr-o lovitură de stat, Regele Mihai I este obligat să abdice, iar ulterior este proclamată Republica Populară Română.
Chiar dacă cultul personalității a fost intens practicat în perioada de 42 de ani, religia a însemnat un punct important în viața oamenilor. Pe pereți se afla chipul conducătorului, dar în inimă se afla icoana sfântă. Prima perioadă a conducerii lui Nicolae Ceaușescu a fost descrisă ca fiind ușoară, fără mari modificări. Acest lucru s-a schimbat după vizita lui în Coreea de Nord, dar și după marele cutremur din 1977.
Statele comuniste obișnuiau să se viziteze reciproc, acest lucru făcându-l și Ceaușescu. Vizita cuplului prezidențial în peninsula coreeană l-a marcat pe dictator. Atmosfera este descrisă de Ziarul Scânteia ca fiind una „frățească”, cu spectacole de anvergură și arborarea steagului românesc în cele mai importante locuri din capitala Phenian.
La ordinele lui Ceaușescu au fost ulterior dărâmate mai multe clădiri emblematice, dar și multe lăcașe de cult. Cuplul conducător dorea să fie idolatrizat de popor, asemeni exemplului din Coreea de Nord.
Locurile emblematice distruse la ordinul dictatorului au fost:
După cutremurul din 1977, alte biserici au fost mistuite de buldozer:
„A fost rănit un popor în sufletul lui, în adânc. A lovi într-un asemenea locaș înseamnă a lovi în cel mai sfânt loc al ființei neamului, înseamnă a lovi în puterile lui spirituale, în credința care este stânca de rezistență (…)” – spunea Părintele Constantin Galeriu despre acțiunile dictatorului.
