Cea mai cunoscută poezie din literatura română este, cu siguranță, capodopera „Luceafărul” scrisă de Mihai Eminescu.
Poezia „Luceafărul” a fost începută încă din anul 1873, dar scrisă și finisată de-a lungul multor ani până la publicarea sa în aprilie 1883 în „Almanahul societății studențești România Jună” din Viena. Considerat a fi cel mai lung poem de dragoste din lume, se pare că scenariul din „Luceafărul” este desprins din viața lui Mihai Eminescu.
Unul dintre cele mai fascinante triunghiuri amoroase din România a fost relația dintre Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Veronica Micle, dragostea eternă a celui dintâi.
E adevărat că Eminescu a avut un copil? Ce s-a întâmplat cu el?
Biografii lui Eminescu au ajuns la concluzia că în spatele triunghiului amoros Luceafărul-Cătălina-Cătălin s-ar ascunde în realitate triunghiul amoros Eminescu-Veronica Micle-Caragiale.
Teoria cu pricina a fost expusă pentru prima dată de către I. Al. Brătescu Voineşti, un faimos prozator român.
„Luceafărul n-ar fi altul decât Eminescu, izolat în spaţii, ‘nemuritor şi rece’, Cătălina – Veronica Micle, Cătălin, fecior de casă şi paj, n-ar fi altul decât Caragiale, iar Demiurgul – esteticianul Maiorescu. Geneza «Luceafărului» ar sta, aşadar, într-un conflict erotic şi faptul pare confirmat azi prin producerea mărturiilor lui Brătescu-Voineşti care a văzut în ea, încă din 1892, expresia unei mari suferinţi a poetului“, notează I. Al. Brătescu Voineşti.
Aceeași teorie s-a regăsit și în scrisorile dintre Veronica şi Eminescu, dar şi în cele dintre Veronica şi Caragiale.
…………………
În vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă,
Ce împle cupele cu vin
Mesenilor la masă,
Un paj ce poartă pas cu pas
A-mpărătesii rochii,
Băiat din flori și de pripas,
Dar îndrăzneț cu ochii,
Cu obrăjei ca doi bujori
De rumeni, bată-i vina,
Se furișează pânditor
Privind la Cătălina.
Dar ce frumoasă se făcu
Și mândră, arz-o focul;
Ei Cătălin, acu-i acu
Ca să-ți încerci norocul. („Luceafarul”)
…………………..
Povestea de iubire dintre Mihai Eminescu și Veronica Micle a început în 1872 în Viena. Relația dintre cei doi a fost scurtă însă s-a reaprins în 1879, atunci când tatăl Veronicăi Micle a murit. Se poate citi în epistole faptul că Veronica insista ca Eminescu să se mute la Iași, lucru pe care poetul nu-l agreea. Atunci, Veronica Micle s-a reorientat.
„Uşurateca Veronica, plictisită să-l tot aştepte pe Eminescu, îl întîlneşte la Iaşi pe Caragiale, între care se înfiripă o relaţie sentimentală, cum să-i spun? – corporală. Se pare că Eminescu a aflat – viitorul dramaturg nu făcea secrete din cuceririle sale – şi relatiile epistolare parcurg o perioadă glacială, ea ameninţîndu-l pe Eminescu, la 27 iunie 1880, că într-o lună îi va distruge scrisorile”, scria în „România Literară”, Zigu Ornea.
