Multe dintre expresiile sau formulările pe care le utilizăm în limba română provin din alte limbi și au fost adaptate pentru vorbitorii graiului românesc. Probabil că mulți dintre noi au folosit expresia „era la patru ace” când s-a referit la o persoană care era îmbrăcată foarte elegant. Dar, care este legătura acelor cu eleganța?
Istoria expresiei „a fi la patru ace este extrem de veche”. Aceasta provine din perioada Renașterii, când „acele” erau un accesoriu de lux. Prima dată expresia a apărut pe teritoriul Franței și era exprimată astfel: „etre tiré à quatre épingles”.
În urmă cu cinci-șase sute de ani, doamnele din înalta societate obişnuiau să-şi prindă voalurile sau eşarfele cu patru ace. Acele erau confecționat fie din alamă, fie din aur sau din cupru, în funcție de puterea financiară a purtătoarei. Totodată, ornamentele florale de la pălării erau prinse tot cu astfel de ace. Și, ca să fie tacâmul complet, și vestele bărbaţilor erau întinse perfect cu patru ace, cu scopul de a nu face nicio cută.
Mai există o explicație despre formularea „la patru ace” mai puțin plauzibilă. În urmă cu sute de ani, la fel ca astăzi, femeile încercau să economisească, pentru ele, câţiva bani de buzunar, atunci când soţii lor le dădeau o anumită sumă pentru a procura alimente sau cele necesare în casă. Banii de buzunar erau numiți în limbaj colocvial “epingles” („ace”). Din acești bani, reprezentantele sexului frumos își achiziționau haine elgante. Și totul datorită „acelor” puse deoparte, scrie linternaute.fr.
Este greu de spus unde au apărut acele pentru prima dată. Se crede că primul oțel ac a fost făcută în China. În același loc, în secolul al III-lea î.Hr., a fost inventat un degetar. Totuși, primele ace erau confecționate din os. Nevoia de ace pentru a fi folosite la cusutul hainelor a făcut ca producția în masă să înceapă abia în secolul al XIV-lea.
În Italia, există chiar și un monument cu un ac și un fir, ridicat în Piazza Cadorna din orașul Milano, în cinstea modei italiene.
Foto: vosgesmatin.fr
