Un pleonasm este un procedeu retoric care poate fi definit ca fiind utilizarea a două sau mai multe cuvinte (o frază) pentru a exprima o idee, însă în mod inutil. Aceste cuvinte sunt repetitive, cum ar fi în aceste exemple de pleonasme „foc arzător” și „întuneric negru”. Dar, poate fi încadrată la pleonasme sintagma „lucrare de disertație”?
Uneori, pleonasmul se numește „tautologie”, adică repetarea cuvintelor, alteori acesta poate lua o formă semantică, cum ar fi „lucrare de disertație”.
Oximoronul este o combinație de doi termeni contradictorii. Este opusul pleonasmului. Acesta poate apărea în diferite tipuri de texte din cauza unei erori sau poate fi folosit în mod deliberat pentru a da sensuri paradoxale. De exemplu, „Îmi place un contrabandist. El este singurul hoț cinstit”.
Cu toate acestea, pleonasmul este o combinație de două sau mai multe cuvinte care sunt mai multe decât cele necesare pentru o exprimare clară. De exemplu, „Am văzut cu ochii mei”.
Există mai multe tipuri de pleonasme, pleonasmul intern, sintatic, semantic, extrinsec. Cele extrinseci sunt numeroase. Ele apar atunci când se combină două sau mai multe cuvinte.De exemplu, scrie site-ul Limba Română, „ascultă din nou iarăși”. Pleonasmul semantic, despre care vorbim în acest articol, este legat mai mult de stilul limbii decât de gramatică, așa cum este „lucrare de disertație”.
„Am de susținut lucrarea de disertație”.
Potrivit DEX, în acest caz, „disertație” este în sine numele unei lucrări de absolvire și nu este nevoie să se adauge cuvântul „lucrare”. Aşadar, este un pleonasm să scrii „Lucrare de… lucrare de absolvire”.
De aceeași părere este și Dumitru Borțun. Profesor universitar doctor la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA. În lucrarea „Mareea Neagră. Limba română sub asediu”, Dumitru Borțun atrage atenția asupra faptului că sintagma „lucrare de disertație” este un pleonasm cât se poate de evident.
„Expresia „lucrare de disertaţie” a făcut în ultimii ani o carieră fulminantă. Presupunerea noastră este că expresia a fost lansată de un funcţionar al Ministerului Educaţiei, în perioada în care Procesul Bologna începea să fie aplicat în România. Ea a fost preluată de personalul tehnic din facultăţi, apoi de studenţi, care au transmis-o profesorilor. Ne vine greu să credem că sursa acestei epidemii ar fi putut fi un cadru didactic universitar; din păcate, mulţi dintre membrii corpului didactic au devenit… „agenţi patogeni”, atrage atenția Dumitru Borțun în cartea publicată la editura Tritonic.
Profesorul Dumitru Borțun continuă: Pentru ca o persoană să folosească un pleonasm atât de evident, trebuie să nu aibă obişnuinţa banală de a consulta dicţionarele. O simplă intrare pe site-ul DEX online, cea mai accesibilă sursă pe care ne-o putem imagina, ar fi suficientă pentru ca o persoană cu lecturi precare şi cu informaţii mai puţine să afle ce se înţelege prin disertaţie: „DISERTÁȚIE ~i f. 1) Lucrare ştiinţifică susţinută public pentru obţinerea unui grad ştiinţific (de doctor în ştiinţe); teză. 2) Expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific pe baza argumentelor şi datelor dobândite prin studiu. [Art. disertaţia; G.-D. disertaţiei; Sil. -ţi-e] / Specialistul încheie: „Aşadar, expresia „lucrare de disertaţie” este un pleonasm evident, care ar trebui să ne sară în ochi. În ciuda evidenţei sale, el este utilizat „zi de zi, ceas de ceas şi în proporţie de masă”: îl auzim din gura studenţilor şi masteranzilor, a secretarelor şi universitarilor…” Cele mai frecvente pleonasme din limba română sunt: „Taci din gură!”, „Am văzut cu ochii mei”, „Am auzit cu urechile mele”, „A îngheța de frig”, „A urca sus”, „A coborî jos” „Costum de haine”, „agheasmă sfințită”, „Limuzină de lux”, „Limonada de lămâie”, „Cioban la oi”, „Plajă de nisip”, „Averse de ploaie”. Foto: Depositphotos.com & spotmedia.ro
Care sunt cele mai frecvente pleonasme din limba română?
