Apele Dunării, care se varsă în Marea Neagră, formează cea mai mare și mai bine conservată deltă din Europa. Delta Dunării găzduiește peste 300 de specii de păsări, precum și 45 de specii de pești de apă dulce în numeroasele sale lacuri și mlaștini.
Râurile și fluviile izvorăsc din munți, curg din câmpie în văi formate printr-o alunecare de teren, iar ulterior, când își scurg apa în mare sau în orice alt curs de apă, acestea formează estuar sau deltă. Vechile civilizații s-au format de-a lungul văilor râurilor și deltelor datorită fertilității terenurilor sale.
Deltele se formează pe un teren cu pantă lină, în regiuni unde mareea este scăzută sau chiar nesemnificativă şi în dreptul zonelor de coastă fără curenţi litorali puternici care să împiedice acumularea de aluviuni.
Delta este o zonă triunghiulară joasă a depozitelor aluvionare în care un râu se împarte înainte de a pătrunde într-un corp de apă mai mare, iar estuarul este o zonă în care apa sărată a mării se amestecă cu apa dulce a râurilor.
După modul de formare, conform descoperă.ro, estuarul se formează dintr-un orificiu de maree, care ablează albia râului și transportă nămolul spre mare, pe când delta se formează atunci când râurile își scurg apa în mare sau în orice alt curs de apă, împreună cu sedimentele de la gura râului. Dacă aceste sedimente nu se pot duce de valuri și maree, ele se acumulează în straturi formând o deltă.
Estuarele nu formează terenuri fertile, pe când în deltă sedimentele transportate de râuri formează un teren fertil. Datorită acestui lucru delta este potrivită pentru agricultură, deși regiunea poate fi predispusă la inundații.
Rezervația Biosferei Delta Dunării (DDBR) a fost desemnată de către Guvernul român în 1990, decizie confirmată apoi de Parlamentul României prin legea 82 din 1993. Valoarea universală a rezervei a fost recunoscută de către Programul Man and Biosphere al Unesco în 1990 prin includerea sa în rețeaua internațională de rezerve ale biosferei.
