Ion Creangă este considerat a fi unul dintre cei mai mari scriitori români din istorie. Acesta s-a născut pe 1 martie sau 10 iunie 1837 la Humulești și a murit pe 31 decembrie 1889, la Iași, la vârsta de 52 de ani. Scriitorul Ion Creangă a practicat preoția, însă firea sa neastâmpărată l-a făcut pe Creangă să aibă probleme în dese rânduri cu mai marii bisericii ortodoxe române. Astfel, Creangă a fost pedepsit în dese rânduri și chiar suspendat pentru comportamentul său „neortodox”.
Una dintre primele abateri a avut loc la începutul anilor 1870. Creangă și alți patru preoţi au fost suspendaţi de la îndeplinirea datoriilor bisericeşti pentru că au mers la teatru, lucru interzis pentru preoți în acele timpuri.
„Ne-am informat: unii preoţi merg la teatru. Ne mirăm cum de s-a tolerat dacă este adevărat! Cercetaţi îndată cu toată scrupulozitatea, şi toţi acei care se vor constata că merg la teatru să fie opriţi de lucrarea preoţiei până la venirea noastră când vom decide cele de cuviinţă”, avea să declare Mitropolitul Calinic episcopului Vladimir Irinopoleos.
Acest lucru nu l-a oprit pe Creangă să meargă în continuare la piesele de teatrul național din București în perioada suspendării. „Mitropolitul m-a oprit să mai mearg la biserică. Nu a zis nimic de teatru”, motiva năstrușnicul Creangă.
De Paşti, Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, Dimitrie Gusti, îi cerea Mitropolitului să-i ierte pe cei cinci păcătoşi, lucru care s-a și întâmplat.
Totuși, Creangă nu s-a potolit. La puțină vreme după suspendarea pentru participarea la piese de teatru, preotul Creangă s-a apucat să vâneze ciori cu pușca. Preotul era deranjat de prezența ciorilor de pe turla bisericii. Acesta a scos pușca și s-a apucat de vânat.
„Dar bine, diacone, unde s-a mai văzut faţă bisericească umblând cu puşca?”, l-ar fi întrebat protopopul pe Ion Creangă. Fără să conștientizeze gravitatea faptei sale, Creangă ar fi răspuns cu umor: „D’apoi eu nu-s judan, cinstite părinte, să mă tem de puşcă!”. Creangă și-a recunoscut ulterior fapta și a fost din nou iertat.
Al treilea episod i-a fost, însă, fatal. Refuzând să ofere cheile odăilor pe care le ocupase la Golia, pe 15 iunie 1872, Mitropolia a anunțat excluderea diaconului Creangă din rândul clerului.
Povestitorul a avut de-a lungul vieții fel de fel de porecle, printre care Burduhănos, din pricina burții sale proeminente. Așa cum se vede și din poze, Creangă a avut un metabolism mai greoi, însă i-a și plăcut mâncarea de mic copil. Conform scrierilor rămase despre viața humuleșteanului, se pare că scriitorul era un gurmand. Îi plăcea să mănânce în pat cu măsuța pe brațe și să se joace cu mâțele sale.
Într-o revistă de folclor, primul biograf a lui Ion Creangă povestește cum acesta era poreclit în copilărie. „Oamenii îi puneau mai multe porecle. Junimiştii îi ziceau Popa Smântână şi la moartea lui am găsit într-o ladă o păpuşă în formă cu potcap în cap, pe care era scris Popa Smântână. La mahala îi ziceau răspopitul Creangă, bătăuşii la alegeri îi ziceau Popa Dracu, şi toată lumea făcea haz de dânsu, dar când cineva avea vreo nevoe, mai cu seamă din sărăcie, tot la dânsul alerga”, remarca poetul Grig. I. Alexandrescu.
