Deveniți celebri datorită operelor pe care le-au scris, mulți dintre poeții și scriitorii români de odinioară nu și-au câștigat, însă, existența din scriitură, care a rămas la stadiul de pasiune.
De-a lungul timpului, unii dintre cei mai iubiți scriitori din țara noastră au avut de-a lungul timpului meserii dintre cele mai ciudate, la care puțini s-ar fi putut gândi.
Indiferent de pregătirea ori de aria lor de interes, unii scriitori s-au specializat în meserii pe care nici nu au apucat să le presteze, în timp ce alţii au lucrat în domenii care nu aveau nici o legătură cu activitatea literară.
Dintre toți acești maeștri ai penelului, poetul Tudor Arghezi a avut cele mai multe meserii. Pe vremea când era elev, el a câștigat bani dând meditații și, mai târziu, din postura de custode la o expoziție de pictură. La vârsta de 18 ani a fost nevoit să se angajeze ca tehnician laborant în cadrul fabricii de zahăr Chitila, unde a lucrat timp de doi ani.
Mai târziu, după cum scrie adevărul.ro, Tudor Arghezi devine novice la Mănăstirea Cernica şi diacon la Mitropolia Ungrovlahiei. După patru ani în straie mănăstireşti, Arghezi decide să plece din țară și ajunge la Paris, iar mai apoi, la Geneva, unde își câştigă existenţa ca bijutier şi ceasornicar. Și-a mai încercat norocul la Londra, pentru a învăţa limba engleză, și în Italia, unde a avut câteva job-uri prost plătite. Arghezi revine în ţară și se angajează ca ziarist.
Înainte să devină poet, Mihai Eminescu a avut ca pasiune teatrul, acesta fiind și motivul pentru care printre primele meserii pe care le-a avut a fost și cea de sufleur pentru trupa de teatru Fanny Tardini-Vlădicescu. Cel mai mare poet al neamului a mai lucrat ca bibliotecar și copist, iar după ce și-a terminat studiile superioare, la Viena și la Berlin, a revenit în țară și a mai muncit ca publicist, revizor școlar, director al Bibliotecii Centrale din Iaşi şi profesor la Institutul Academic.
Eminescu nu a fost singurul pasionat de teatru. Ioan Luca Caragiale a încercat la rândul său să facă o meserie din pasiunea pentru domeniul teatrului. El a urmat cursuri de declamație și mimică la Conservatorul din București. Apoi, s-a angajat la Teatrul Național din București ca sufleur și copist, această din urmă meserie având-o şi la Tribunalul Prahova. De asemenea, Caragiale a mai lucrat ca revizor școlar și funcționar la Regia Monopolurilor. După ce scrie unele dintre cele mai cunoscute piese de teatru din literatura română, este numit director general al teatrelor.
Absolvent al Seminarului Teologic de la Socola, Ion Creangă profesează ca învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. Timp de 12 ani este dascăl și diacon în unele biserici din același oraș, însă este exclus din rândurile bisericii acuzat că a frecventat teatrul, rămânând doar învăţător. După ce a rămas şi fără această slujbă şi-a câştigat existenţa ca mandatar al unui debit de tutun. El a scris manuale şcolare şi este autorul unui Abecedar intitulat „Metodă nouă de scriere şi citire”.
Deși atras de medicină, Liviu Rebreanu a urmat cursurile Academiei Militare „Ludoviceum” din Budapesta şi a devenit sublocotenent într-un regiment al armatei austro-ungare. A lucrat apoi ca ajutor de notar și funcţionar de primărie în primăriile din două sate bistrițene.
Există și cazuri de avocați care nu au profesat însă niciodată, deși au absolvit cursuri de drept și s-au pregătit pentru a urma această meserie. George Topârceanu a lucrat ca funcționar la Casa Bisericii, s-a înscris la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o în favoarea celei de Litere. În schimb, George Bacovia, deși și-a plătit cotizațiile la baroul din Bacău, nu a profesat niciodată ca avocat, ci a lucrat ca suplinitor, șef de birou, ajutor de contabil, copist sau referent bibliotecar.
Lucian Blaga a urmat o carieră diplomatică, ocupând succesiv posturi de ataşat cultural şi de consilier de presă la legaţiile României din Varşovia, Praga, Lisabona, Berna și Viena. De asemenea, el a mai ocupat timp de un an funcția de subsecretar de stat în cadrul Ministerul de Externe.
Ultimul, dar nu cel din urmă, Nicolae Iorga a fost preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Senatului, ministru şi, pentru o perioadă scurtă, chiar prim-ministru.
