Pe data de 26 aprilie 1986 a avut loc explozia reactorului 4 al centralei nucleare de la Cernobîl, provocând cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității. Norul radioactiv a fost dus de vânt în direcţia nord-vest peste Bielorusia şi peste țările baltice, dar acesta a ajuns şi la noi în țară, afectând populaţia și solul.
După explozia de la Cernobîl au fost de cel puțin 100 de ori mai multe radiații decât de la bombele atomice de la Nagasaki și Hiroshima. Conform specialiștilor, accidentul de la Cernobîl a injectat în atmosfera terestră de 400 de ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima, din Japonia.
Pe data de 26 aprilie 1986, la ora 1,23 de minute şi 58 de secunde, au avut loc mai multe explozii care au distrus reactorul şi carcasa celui de-al patrulea bloc energetic al centralei nuclearoelectrice de la Cernobîl. După 3 zile, norul radioactiv a ajuns și în România, iar la începutul lunii mai acesta a putut fi observat și în Statele Unite ale Americii, dar și în Japonia.
Compușii cancerigeni au afectat populația României, dar și solul și mediul marin. Potrivit datelor oficiale, abia în anul 2002 nivelul de radiații a ajuns, în țara noastră, la nivelul la care era înainte de explozia de la Cernobîl. Din păcate, mulți dintre cetățenii României au aflat târziu de catastrofa nucleară din Ucraina, astfel că pastila de iod a fost administrată oamenilor, în unele zone ale țării, când nu mai avea nici un efect.
Măsurătorile efectuate pe teritoriul întregii ţări atestă că nivelul radioactivităţii nu constituie pericol pentru sănătatea populaţiei, informa la vremea respectivă fosta agenţie de ştiri Agerpres.
Cu toate acestea, panica se instituise în rândul populației noastre, iar oamenii se aprovizionau cu apă minerală şi bere, pentru a nu consuma apa de la robinete. Lipsa informațiilor oficiale de la autoritățile naționale făceau ca zvonurile să crească și fiecare se ferea de radiații după cum îl ducea capul.
Ca urmare a accidentului de la Cernobîl, expunerea individuală a populației în România a crescut temporar de la 2,93 mSv pe an, în 1985, la 4,17 mSv pe an, în 1986. Populaţia a aflat cu întârziere despre ce s-a întâmplat la Cernobîl. Abia după data de 2 mai 1986, oamenilor le era recomandat să spele bine fructele şi legumele sau să evite ieşirile copiilor în spaţii largi. În școli a fost demarată o campanie prin care elevilor li s-a administrat o doză de iod care era „antidotul” radiațiilor. Nu se știe câte persoane au murit în România din pricina radiațiilor de la Cernobîl.
