Cel mai vechi reactor din România, și primul reactor nuclear de cercetare din sud-estul Europei, a fost Institutul de Fizică Atomică din Măgurele. Construcția a început în anul 1955 și reactorul a pornit pe data de 31 iulie 1957. Până în anul 1980 s-a folosit combustibil nuclear din Uniunea Sovietică, de tip EK-10. Ulterior, s-a folosit combustibil nuclear înalt îmbogățit de tip S-36. Rămâne însă o întrebare: sunt radiații în zona platformei?
Serialul „Cernobyl” de pe HBO ne face să ne întrebăm cât de afectați sunt de radiații cei care locuiesc în apropierea Bucureștiului. Institutul de Fizică Atomică din Măgurele a fost utilizat ani de-a rândul pentru cercetări științifice cu fascicule de neutroni, dar și pentru obținerea de surse de radiații destinate aplicațiilor în industrie, agricultură, medicină și chiar învățământ.
În anul 1997, reactorul a fost oprit, iar prin Hotârâre de Guvern, cinci ani mai târziu a fost oprit definitiv. Totuși, în anul 2006, ziarul Evenimentul Zilei scria despre deșeuri nucleare în zona institutului. De fapt, în 2004, surse din domeniul nuclear susțineau că zona riscă să fie contaminată radioactiv din cauza deșeurilor care se scurgeau din butoaiele depozitate la Institutul pentru Fizică și Inginerie Nucleara „Horia Hulubei” Magurele (IFIN-HH).
În 2004, pe Platforma Magurele existau 800 de butoaie cu deșeuri radioactive a câte 200 de litri fiecare, dintre care aproape o sută erau sparte și prezentau scurgeri de substanțe radioactive, iar aproape un sfert erau corodate sau deformate, scriau ziariștii Evenimentului Zilei.
În anul 2006, câteva sute de tone de material radioactiv trebuiau eliminate. Nicolae Zamfir, directorul general al Institutului „Horia Hulubei”, declara: „Căutam să curățăm și aceste 500 de butoaie, dar este vorba de bani. Pe lângă aceste deșeuri, trebuie decomisionat și reactorul. Am terminat curățirea reactorului, dar decomisionarea va dura zece ani, aceasta operațiune, raportată la costuri este echivalentă cu construcția unui reactor nou”.
Apoi, timp de ani de zile, nimeni nu a mai spus nimic despre substanțele radioactive din preajma institutului de la Măgurele. Mai există acestea? Au fost eliminate definitiv? Ce valori de radiații ar arăta astăzi un aparat pus în funcțiune în apropierea institutului? Depășește contaminarea parametri normali?
Astăzi, în locul reactorului de cercetare se află Laserul de la Măgurele, un proiect în valoare de peste 300 de milioane de euro, ce a fost pus în funcțiune în anul 2018. Un an mai târziu acesta a atins 10 PetaWatts, cea mai mare putere din lume.
Construcția laserului a făcut ca pereții complexului să aibă peste 1,5 metri grosime și să fie făcuți dintr-un beton special care e de vreo două-trei ori mai dens decât betonul obișnuit. Motivul? Același. Să nu iasă radiațiile.
Foto: primariamagurele.ro
