Carol al II-lea a fost regele României timp de 10 ani, între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Domnia acestuia a fost una plină de controverse și mulți oameni politici ai acelor vremuri nu l-au vrut în fruntea statului. Inclusiv mama acestuia, regina Maria, a tras atenția că venirea la putere a lui Carol al II-lea ar avea efecte devastatoare pentru țară. Lucru care s-a și întâmplat, în cele din urmă.
Carol al II-lea a avut o viață zbuciumată pe plan personal. El a renunțat de mai multe ori la tronul țării pentru a-și trăi viața fără îndatoririle constituționale, dragostea pentru Ioana Zizi Lambrino și, ulterior, pentru Elena Lupescu făcându-l să ia o serie de decizie fără raționament.
Drept urmare, regele Ferdinand, tatăl lui Carol, l-a numit moștenitor al tronului pe nepotul său, Mihai, care atunci avea doar 5 ani, iar România avea să fie condusă de o Regență. Carol a revenit ulterior în țară și și-a detronat propriul fiu. Se întâmpla în anul 1930. Pe 8 iunie, era proclamat rege al României.
În timpul domniei sale, Carol a distrus democrația din România, instaurând o dictatură regală personală. Partidele politice au fost suprimate, iar ulterior o parte din ele au fost desființate. Din cauza crizei politice și economice atât în plan național, cât și internațional, Carol a abdicat în anul 1940 și l-a numit pe generalul Ion Antonescu în funcția de prim-ministru. Acesta a plecat în exil cu Elena Lupescu, în Estoril, din Portugalia, unde a trăit până a murit.
Pe data de 4 aprilie 1953, acesta s-a stins din viață în Portugalia, la Estoril. Cea de-a doua lui soție, Elena Lupescu, care i-a fost alături în momentul fatidic a povestit cum a decurs clipa. Cei doi se căsătoriseră pe 3 iulie 1947 și erau fericiți împreună.
Trăiam fericiţi la Estoril, eram încă destul de viguroşi, Carol avea 59 ani, eu 54. În casele fericite, moartea intră uneori brusc, pe neaşteptate. Slăbise mult, eram înnebunită de bănuiala că ar putea ascunde un cancer. Nu ne-am schimbat, însă, rosturile vieţii. Primeam musafiri, ieşeam în oraş, vedeam filme, luam masa pe malul mării, ascultam muzică, Carol scria, se ocupa de corespondenţă, notam şi eu câte ceva pe câte o filă de caiet, zile şi nopţi de oameni care se iubesc, a povestit Elena Lupescu, potrivit adevarul.ro.
Elena Lupescu a continuat: Era 4 aprilie 1953, ne întorseserăm din oraş, unde luasem masa. Carol, ca de obicei, a mâncat languste şi fructe de mare. Ascultam muzică şi deodată am auzit un strigăt de durere. L-am văzut pe Carol ghemuit pe un fotoliu, strângându-şi cu braţul partea stângă a pieptului. N-am ştiut ce să fac, de disperare, înlemnisem. Carol se uita neputincios la mine şi mi-a şoptit calm: „Cheamă un doctor”!
După ce a venit doctorul Carol a cerut să o consulte prima dată pe Elena, care se speriase rău. În acest timp, regele și-a dat ultima suflare, iar medicul nu l-a mai putut ajuta pe Carol.
Când a sosit doctorul, durerea din piept şi din braţul stâng îi trecuse. Eu, însă, tremuram. Carol i-a spus zâmbind doctorului: ‘vezi ce are duduia, s-a speriat rău’. În timp ce doctorul mă consulta pe mine, am auzit iarăşi un strigăt de durere. Carol îşi dăduse duhul. Zăcea prăbuşit în fotoliu, cu ochii larg deschişi, minunaţii lui ochi albaştri, acum fără strălucirea vieţii. Doctorul încerca să-l readucă la viaţă, în timp ce eu umblam disperată. Pe neaşteptate, Carol mă lăsase singură. Mi-amintesc cum îngenunchiată lângă trupul lui încă cald, îi reproşam ca o smintită: ‘Nu mă trăda dragostea mea! Nu mă lăsa singură’, a adăugat Elena, potrivit sursei citate mai sus.
Carol al II-lea a murit pe data de 4 aprilie 1953, în urma unui atac de cord. La 15 octombrie ar fi împlinit 60 de ani. O lună mai devreme, la Paris, se stinsese din viață prima lui soție, Zizi Lambrino, conform Wikipedia.org. Trupul său neînsuflețit a fost adus la Curtea de Argeș în anul 2003.
Foto: Wikipedia.org
