Pe data de 15 octombrie 1893 venea pe lume, la Sinaia, principele Carol, cel care avea să devină după aproape patru decenii Regele Carol al II-lea al României. Acesta era cel dintâi fiu al cuplului princiar al României, Ferdinand de Hohenzollern şi Maria de Edinburgh și educația sa, ca viitor moștenitor al tronului, era foarte importantă.
Părinții lui Carol al II-lea l-au adus la Casa Regală pe preceptorul elvețian Arnold Mohrlen, cel care avea să se ocupe de educația tânărului prinț. Totuși, din pricina caracterului dual al elvețianului, lucrurile au degenerat și, în loc să-i înrădăgineze misiunea pe care o are ca moștenitor, Arnold Mohrlen îi spunea lui Carol al II-lea că este o rușine să fii prinț.
Arnold Mohrle a ajuns în România la începutul anului 1900. În acea vreme, de educația tânărului Carol se ocupa o o guvernantă extrem de rece. Mohrlen s-a apropiat de Carol (acesta avea 9 ani) și cei doi erau aproape nedespărțiți. Aceștia aveau pasiuni comune, întrucât erau extrem de atrași de botanică. Elvețianul a reușit însă la început să-i păcălească pe toți cu înfățișarea sa de profesor tipic, cu franceza sa impecabilă și cu felul în care a știut să se apropie de Carol, scrie historia.ro.
Totuși, părinții viitorului rege au simțit că lucrurile ar putea să degenereze. „Încetul cu încetul, băgarăm de seamă că îndepărta inima lui Carol de a noastră. Carol vroia să fie numai cu preceptorul lui și nu mai lua parte nici la glumele, nici la veselia noastră. Soțul meu și cu mine nu ne puteam feri de îngrijorare și de o presimțire nefastă, dar nu pricepeam cele ce se petreceau”, scria în jurnalul său Regina Maria.
Mohrlen, care avea înclinații homosexuale, îi inocula sistematic lui Carol ideea că e o rușine să fii prinț și că timpul monarhiilor a apus. De altfel, doar așa s-a reușit îndepărtarea lui Arnold Mohrlen de Carol, după ce doi medici ai Curții Regale, Romalo și Mamulea, i-au spus Regelui Carol I că elvețianul e homosexual.
Mai târziu, au fost descoperite și scrisorile de dragoste pe care i le trimisese tânărului prinț, deși nu se poate afirma cu certitudine că ar fi întreținut relații homosexuale cu acesta. Cu toate acestea, Nicolae, fratele prinţului, menţiona următoarele în memoriile sale: „Mohrlen a mărturisit că de-abia se putea controla atunci când îl privea pe Carol spunându-și rugăciunile seara, la picioarele patului”.
Pedagogul Arnold Mohrlen a fost trimis în Elveția și acolo i s-a pierdut urma.
Ulterior, pentru a-l disciplina, Carol al II-lea a fost trimis în Germania la Şcoala Militară de la Potsdam. Anii petrecuți acolo i-au prins bine și acesta s-a transformat rapid într-un bărbat zvelt, înalt, blond şi cu ochii albaştri.
