Primul Război Mondial a fost un eveniment care a schimbat soarta umanității. Țara noastră a luptat eroic, însă au fost și momente greu de imaginat. Un eveniment din aceea perioadă va rămâne în istorie ca un fapt plin de lașitate și lăcomie.
Autoritățile centrale de la acea vreme au fost presate de marii proprietari de imobile, care se opuneau unor confruntări distrugătoare, să abdice. Astfel, guvernanții au preferat să evacueze armata din Capitala României și să lase orașul pe mâna nemților, turcilor, austriecilor şi bulgarilor. Au urmat doi ani de coșmar pentru bucureșteni, care au fost efectiv jefuiți la drumul mare.
Conform istoricului Constantin Cazanișteanu, capitala României era la acel moment (toamna lui 1916) cea mai fortificată capitală din Europa. Asta după ce, în perioada 1903-1911 se investiseră sume importante în liniile fortificate care înconjurau orașul și ale căror rămășițe mai sunt vizibile și în zilele noastre în zona șoselei de centură.
Cedarea orașului a fost făcută într-un mod ce nu are nicio legătură cu patriotismul. Guvernanții nu au negociat capitularea cu inamicii, ci au hotărât după lungi negocieri cu proprietari de clădiri din București să renunțe la lupte fiindcă ar provoca mari pagube orașului. A fost un soi de lașitate cu substrat economic, după principiul înfierat apoi de presă sub deviza ironică „Patriotismul, după portofel”.
Capitala era ocupată, sub coordonarea celebrului feldmareșal neamț August Von Mackensen, de trupe germane, dar şi de austrieci, de bulgari şi de turci.
A urmat un adevărat jaf la drumul mare. S-au luat opere de artă, s-au demontat și transferat echipamente tehnologice, s-au furat până și clopotele de la biserici, bronzul fiind foarte căutat.
Dincolo de faptul că au ocupat toate clădirile impozante și au rechiziționat toate mașinile și o bună parte din mărfurile de consum, germanii s-au dedat şi la fapte mai mult s-au mai puțin comice.
Peluza principală din Cișmigiu a devenit grădină de zarzavat, fiind cultivată acolo în special varză roșie. Câinii din oraș au fost omorâți de frică să nu aibă viruși, iar porumbei exterminați, ca să nu fie voiajori și să transmită mesaje către inamici.
Cât privește reacția populației faţă de ocupație şi de abuzurilor ocupanților, putem spune răspicat că totul se încadrează în teoria conform căreia istoria s-a scris mereu în două feluri, în funcție de interesele părților.
