Primul Război Mondial a izbucnit în anul 1914 și a fost un conflict total, la care au luat parte aproape toate statele lumii. După o perioadă de neutralitate, țara noastră a intrat în război în anul 1916, având drept scop recuperarea teritoriior pierdute și reîntregirea neamului românesc.
Primul Război Mondial s-a purtat între două mari alianțe: Puterile Aliate sau Antanta (Imperiul Rus, Franța, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei, Statele Unite ale Americii, Italia, Serbia, și alte state aliate), contra Puterilor Centrale formate din Imperiul German, Turcia, Austro-Ungaria, Bulgaria și alte state din Africa și Orientul Apropiat.
România a intrat în război în anul 1916, însă a făcut cu greu față luptelor cu militarii germani. Țara noastră s-a aliat Antantei în speranța că va putea recuceri teritoriile pierdute, Transilvania şi Bucovina de Nord. Soldații români au fost adevărați eroi pe câmpul de luptă, iar dintre aceștia s-a remarcat Constantin Mușat. Acesta a fost un fiu de țărani din satul Domneşti, comuna Clinceni, judeţul Ilfov.
La vârsta de 26 de ani, Constantin a fost recrutat în Batalionul 1 al Regimentului 2 Grăniceri. Tânărul a fost trimis imediat pe front, făcându-se remarcat prin vitejia sa într-o perioadă neagră a armatei române. Soldații români pierdeau bătălie după bătălie, fiind slabi dotați însă tânărul Mușat a luptat cu aceeași ardoare de fiecare dată.
În lupta pentru apărarea Moldovei, soldatul Mușat a fost grav rănit, iar o schijă i-a retezat practic mâna stângă. Ajuns la spitalul de campanie brațul i-a fost amputat, iar militarul a fost trimis la Iași pentru a se recupera.
Constantin Mușat ajunsese să fie caporal și urma să fie decorat și trimis acasă ca urmare a rănilor suferite. Surprinzător, însă, acesta a refuzat și s-a întors pe front unde a continuat să lupte cu o singură mână. Soldatul nostru nu mai putea să țină o pușcă, dar putea să arunce cu grenade. Scotea cuiul de la grenadă cu dinții și arunca puternic cu singura mână rămasă. Toată lumea era impresionată de forța sa fizică și psihică, despre care auziseră chiar și inamicii.
Caporalul Mușat și-a găsit sfârșitul, în bătălia de la Oituz, în data de 13/14 august 1917. Pe când se pregătea să mai arunce câteva grenade peste inamici, acesta a fost împușcat în piept de mai multe ori. În perioada interbelică au fost ridicate mai multe statui care îi omagiază vitejia din Primul Război Mondial. 
Pe o placă comerativă sub statuia caporalului în apropierea Gării Buşteni stă scris și în prezent: „În ziua de 14 august 1917, pe frontul de pe Valea Oituzului, prin răpăitul arsurzitor al armelor se auzea, mereu, ca o îmbărbătare, glasul caporalului grenadier Muşat: Grenade, băieţi, daţi grenade!”, potrivit adevarul.ro.
Foto: Wikipedia.org
