În urmă cu peste 25.000 de ani, în munții Carpații trăia cel mai mare mamifer carnivor terestru. O specie imensă de urși străbăteau aceste meleaguri în căutarea de hrană și de adăpost. Iernile din Pleistocen (Era glaciară) erau mai dure și puteau ține și 7 luni de zile.
Ursul de cavernă este cel mai studiat dintre mamiferele dispărute, fiindcă fosilele lor au fost bine conservate în sedimentul peşterilor. Astfel, au fost descoperite oase provenind de la mii de indivizi.
Ursul de peșteră avea, în principal, același tip de comportament ca și ursul brun. Vara își căuta hrana pe arii largi, iar iarna hiberna. Acesta era în căutarea unui loc spaţios, cu temperaturi pozitive şi constante, cu rezerve permanente de apă. Altfel spus, avea nevoie de o peșteră. Urșii din prezent se mulțumesc să își sape o groapă acoperită de crengi şi ocolesc grotele, spre deosebire de ursul de cavernă care căuta să hiberneze într-o peșteră.
Oamenii de știință au studiat osemintele acestora din peșteră și culcușurile pe care și le făceau, descoperind că au aspectul unor gropi circulare, adînci de 30-40 de centimetri şi cu un diametru cam de 1,1-1,4 metri, asta pentru un urs de talia M, pentru că dacă era de mărimea XXL putea depăşi un metru şi jumătate. În acele gropi, urșii se ghemuiau cât mai comod pentru a-și conserva căldura organismului și se trezeau de câteva ori pentru a bea apă și a elimina toxinele din organism.
Un lucru inedit pentru această specie de urs o reprezintă faptul că acesta dormea la comun cu alți semeni. Trebuie specificat că ursul din zilele noastre este un animal singuratic și nu îi place să fie deranjat. În prezent, pe teritoriul țării noastre au fost descoperite 250 de peșteri care au adăpostit acest tip de urs. Multe dintre ele dețin numeroase dovezi, care au putut fi analizate și, astfel, a fost descifrat comportamentul acestui mamifer imens. În prezent, pe teritoriul României, se găsesc aproximativ 5.000 de urşi bruni (Ursus arctos).
Potrivit cercetătorilor, mulți dintre ei au fost prinși în peșteri de către seismele puternice care s-ar fi petrecut la sfîrşitul epocii glaciare. Întemnițați sub dărâmături, aceștia s-au devorat unii pe alții. Cei care au fost prinși afară, au fost intens vânați, fiind prima specie care a fost exterminată de om.
