Semnele de punctuație, cum ar fi punctul, virgula și apostroful, sunt semne folosite în scris pentru a separa propozițiile și elementele propozițiilor și pentru a clarifica înțelesurile.
În termeni simpli, semnele de punctuație reprezintă un simbol pentru a crea și susține sensul unei propoziții sau pentru a o întrerupe. Printre exemplele de semne de punctuație se numără: punct (.), virgulă (,), semnul întrebării (?), semnul exclamării (!), două puncte (:), punct și virgulă (;), apostrof (‘) și ghilimele („”).
Adesea, la școală, copiilor li se spune cum și când să folosească diferitele semne de punctuație, însă acest lucru nu explică cu adevărat ce este de fapt un semn de punctuație. Este important ca aceștia să cunoască diferitele tipuri de semne de punctuație, cu denumirile lor, și să știe la ce sunt folosite.
Cuvintele nu sunt singurele care pot ajuta oamenii să se orienteze într-o propoziție, aceste semne arată structura propoziției, inclusiv unde începe și unde se termină propoziția și când trebuie să se facă o pauză (sau să se respire dacă se citește propoziția cu voce tare).
Este foarte important ca o propoziție să fie clară și precisă, astfel încât să poată fi înțeleasă. Aceste semne reprezintă modul în care ideile sunt transmise corect cititorului.
În limba română, pe lângă cele scrise mai sus, se adaugă și linia de pauză [—], punctele de suspensie […], parantezele, cratima [-], bara oblică [/], linia de dialog [—]. Acestea se împart în două categorii, potrivit Gramatica:
Dintre toate semnele de punctuație din limba română, virgula este semnul cel mai abuzat sau prost folosit. Există o mulțime de reguli despre utilizarea virgulelor și, adesea, factorii care determină dacă ar trebui să o utilizăm sunt destul de subtili.
În timp ce un punct termină o propoziție, o virgulă indică o pauză mai mică. Unii scriitori cred că o virgulă este o pauză ușoară, un semn de punctuație care separă cuvintele sau ideile dintr-o propoziție.
Foto: Depositphotos.com
