Pentru mulţi dintre noi, folosirea corectă a ghilimelelor (cunoscute și sub denumirea de „semnele citării’) poate părea o chestiune minoră, însă totuși reprezintă o problemă serioasă și nu o întâlnim doar la persoane lipsite de o educație formală adecvată.
Conform definiției, ghilimelele sunt semne grafice pereche, folosite de regulă pentru a marca un fragment reprodus întocmai după cum a fost spus sau scris de către una sau mai multe persoane.
Academia Română reglementează punctuația limbii române cât și ortografia: „Ea nu face însă obiectul noii ediţii a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a (DOOM2), 2005, ci este reglementată în continuare oficial prin Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţia, ediţia a V-a, 1995, apărut sub egida Academiei Române (de remarcat că Îndreptarul nu mai trebuie respectat sub primele două aspecte incluse în titlul său, faţă de care DOOM2 a adus unele modificări).”
În Îndreptar este indicată singura formă admisă pentru semnele citării româneşti: „…” (numită, familiar, forma „99…99”). Ghilimelele de tipul «» (zise şi „franţuzeşti”) se folosesc pentru a marca un pasaj care se doreşte a fi pus între ghilimele în cadrul unui enunţ mai mare plasat între ghilimelele româneşti.
De pe tastatura calculatoarelor de tip desktop sau ale laptopurilor care respectă uzul altor limbi, de obicei al englezei, lipsesc aceste semne, însă acest lucru nu trebuie să ducă la înlocuirea ghilimelelor româneşti cu variante străine şi cu atât mai puţin cu forme hibride.
Ghilimelele româneşti pot fi introduse în text, în programul Word, prin comenzile Insert, Symbols sau prin comanda Alt urmată de codul semnului respectiv.
În cazuri extreme, ar putea fi acceptate şi alte forme, condiția fiind să nu se recurgă la combinaţii hibride (precum „…’ etc.).
În diferite cărți și alte materiale digitale se întâlnesc mai multe tipuri de semne de citare:
Atunci când se redactează un text între ghilimele și textul inclus nu se lasă spațiu, acesta se pune în exteriorul ghilimelelor. De asemenea, semnul de punctuație final (punctul, semnul exclamării, al întrebării etc.) se pune în interiorul ghilimelelor.
Scopul principal al ghilimelelor este de a marca un citat, dar poate fi folosit și pentru evidenția un cuvânt sau expresie ironică. De asemenea, ele se pot folosi pentru a marca titlul unei opere literare, muzicale, denumirea unor entități (Festivalul „George Enescu”) sau pentru marcarea numelor unor personalități atunci când acestea apar în denumirile unor instituții (Liceul Teoretic „Constantin Brâncoveanu”)
