La sfârșitul Secolului al XIX-lea, pe 19 august 1881, în comuna Liveni-Vârnav din județul Botoșani, s-a născut marele compozitor, violonist, pianist, dirijor și pedagog George Enescu.
Comuna în care a copilărit astăzi poartă numele său. A fost al 12-lea copil al Mariei Cozmovici-Enescu și al lui Costache Enescu, ceilalți unsprezece frați ai săi murind la vârste foarte fragede.
Enescu a început să studieze pianul încă din anul 1884 și și-a confecționat singur o primă vioară. În acel an părinții săi se stabiliseră în Cracalia, județul Botoșani, unde s-a aflat în contact permanent cu muzica și cu lăutarii satului.
La vârsta de 4 ani a primit în dar o vioară la care a început să cânte sub îndrumarea tatălui său. Ulterior a fost îndrumat de un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul.
După doar un an, George Enescu a compus o operă pentru vioară și pian, denumită „Țara Românească”, aceasta fiind și prima sa lucrare.
Destinul i-a fost marcat în mod decisiv în anul 1886, când Enescu l-a întâlnit pe renumitul compozitor Eduard Caudella, care l-a ajutat să facă primii pași în muzică. Urmând sfatul acestuia, el s-a înscris în toamna anului 1888 la Conservatorul de Muzică din Viena.
Aici a studiat cu mari profesori precum Siegmund Bachrich și Joseph Hellmesberger jr. (vioară) și Ludwig Ernst (pian). De la Hellmesberger jr. a învățat și și-a fixat elementele de bază ale studiului instrumentului care l-au făcut cunoscut în lumea întreagă, dar și tradiția de interpretare a operelor lui Beethoven și Schubert. Apoi a învățat și întreaga tehnică a dirijării unei orchestre.
Odată cu trecerea timpului, George Enescu s-a mândrit cu tripla ipostază de compozitor, violonist și dirijor. „Nu mi-am servit țara decât cu armele mele: condeiul, vioara și bagheta”, declara artistul.
Faima mondială i-a fost adusă de turneele pe care le-a efectuat în Europa și în SUA. A doua parte a vieții a fost dedicată pedagogiei. Enescu a susținut cursuri la Conservatorul de Muzică, dar și în străinătate, ca profesor de interpretare muzicală la mari instituții din Franța, Italia, Marea Britanie sau la Universitatea din Illinois (SUA), dar și ca profesor de compoziție, la Universitatea Harvard (SUA).
În septembrie 1946 în România se instala cu rapiditate regimul comunist, motiv pentru care Enescu a decis să părăsească țara, stabilindu-se cu soția sa, Maria Tescanu Rosetti, la Paris.
În anul 1953 a fost surprins în Gara Salisbury (o localitate aflată la două ore distanță de Londra) din Anglia, fiind imortalizat într-o fotografie de Norman Parkinson, acesta din urmă vizibil afectat de spondiloza de care suferea violonistul român. Un an mai târziu, în 1954, marele geniu al României a suferit un accident vascular cerebral, urmat de o paralizie parțială.
Pe 4 mai 1955, cel mai mare compozitor pe care România l-a avut vreodată a murit singur, într-o cameră de hotel din Paris, acolo unde își trăise ultimele zile perfect lucid, alături de câinele lui credincios Murzerli.
Imediat cum au aflat, două persoane de la Ambasada României din Paris, între care și agentul comunist Corneliu Bedițeanu, au venit la recepția hotelului și au cerut să li se deschidă ușa pentru a-i lua trupul neînsuflețit, motivând că este „patrimoniu al statului român”.
Cei de la hotel au sunat-o pe Maria Tescanu Rosetti, care le-a explicat că George Enescu plecase din cauza regimului totalitar și că nu avea de gând să se mai întoarcă nici mort în România. De frică să nu dispară cadavrul, proprietarul hotelului, un anume domn Florescu, a chemat poliția.
George Enescu a fost înmormântat în cimitirul „Pere Lachaise” în ziua de 7 mai 1955.
