În multe dintre satele din România, credințele populare au jucat întotdeauna un rol esențial în viața comunității. Fiecare problemă, de la cele mai mărunte la cele mai serioase, păreau să aibă rezolvarea sa magică. Femeile, în special, fiind adesea stâlpul acestor tradiții, cunoșteau ritualuri și descântece pentru diverse provocări cu care se confruntau.
Printre cele mai intrigante ritualuri se aflau cele destinate femeilor care se confruntau cu probleme în căsătorie sau cu dificultăți în a rămâne însărcinate. Fetele care nu găseau un partener și doreau să-și găsească jumătatea sau femeile care nu puteau avea copii intrau într-un univers al ceremoniilor și gesturilor specifice. Cu alte cuvinte, se efectuau tot felul de farmece.
O femeie care nu putea aduce pe lume un copil era supusă unui ritual aparte. În fiecare sat exista cel puțin o femeie pricepută în descântece și farmece menite să vindece sau să ofere soluții. Aceste practici magice erau adesea ultima speranță pentru femeile care își doreau să devină mame.
Un ritual intrigant avea loc în timpul ceremoniei nunții. Mireasa, pe lângă celelalte responsabilități, făcea noduri pe panglica ținută de miri și nași. Numărul acestor noduri corespundea cu numărul de ani în care mireasa își dorea să nu fie însărcinată. Se credea că aceste noduri nu numai că simbolizau dorința ei, dar și că puteau lega și controla destinul cuplului.
În spaţiul investigat, în cadrul ceremonialului nunţii se oficiau rituri de limitare a naşterilor la un anumit număr de copii, dar şi de oprire definitivă a acestora. Unele practici magice, din această categorie, mizau pe forţa de constrângere a nodurilor generalizate în magie, mai ales, în practica descântatului, a explicat etnologul Pamfil Bilțiu într-o lucrare publicată în Memoria Ethnologica, potrivit adevarul.ro.
Un alt ritual asociat nunții se referă tot la miresele care nu doreau să devină mame. În momentul în care li se scotea cununa și li se punea o năframă pe cap, semnificând tranziția la statutul de femeie măritată, aceste tinere aveau un gest special de făcut. Ele trebuiau să se așeze pe degetele mâinilor, numărul de degete reprezentând numărul de ani în care nu doreau să aducă pe lume copii.
Degetele de la mână slujeau şi ele ca accesorii în practicile magice legate de limitarea temporară a naşterilor. În magie şi credinţe, degetele mâinilor sunt răspândite la o serie de popoare, degetul fiind un principiu director al persoanei. El reprezintă conştiinţa absolută, clarvăzătoare, energică şi activă. Nu putem omite rolul important pe care îl joacă analogia în această practică, a adăugat etnologul Pamfil Bilțiu, conform sursei citate mai sus.
Aceste tradiții nu erau doar gesturi simbolice și erau percepute ca mijloace autentice de a influența viitorul și de a controla destinul. Cu toate că în societatea modernă aceste practici și-au pierdut din importanță, ele rămân mărturii fascinante ale unui timp în care magia și credințele populare conturau viața cotidiană a comunităților satelor tradiționale.
Foto: Depositphotos.com
