Capitala libaneză Beirut a fost zguduită pe 5 august 2020 de o puternică explozie, care a ucis cel puțin 200 de persoane și a rănit mai bine de 5000, în timp ce peste 100 sunt date dispărute.
Autoritățile locale au declarat că deflagrația fost cauzată de 2.750 de tone de azotat de amoniu, cantitate stocată din 2014 într-un depozit din apropierea portului industrial al orașului.
Nitratul de amoniu, care are formula chimică NH₄NO₃, se prezintă sub formă de pelete mici poroase și este unul dintre cele mai utilizate îngrășăminte în întreagă lume.
Cumpărat de regulă în vrac sau cu sacii de către agricultori nu este un produs combustibil. Concret, nitratul de amoniu este o componentă principală în multe tipuri de explozibili minieri, în amestec cu ulei de combustibil și detonată de o încărcătură explozivă.
Produsele ce au în componență azotat de amoniu asigură o alimentare mult mai concentrată de oxigen decât aerul.
Nitratul de amoniu nu arde de unul singur. În schimb, acționează ca o sursă de oxigen care poate accelera arderea altor materiale.
La temperaturi destul de ridicate, însă, azotatul de amoniu se poate descompune violent de la sine. Acest proces creează gaze, inclusiv oxizi de azot și vapori de apă. Această eliberare rapidă de gaze este cea care provoacă o explozie cum a fost cea de la Beirut, din Liban.
Descompunerea azotatului de amoniu poate fi declanșată în cazul în care în apropiere de locul unde acesta este depozitat se produce un incendiu. De altfel, așa au stat lucrurile și în explozia produsă la Tianjin în 2015. Atunci au murit 173 de persoane după ce substanțele chimice inflamabile și nitratul de amoniu au fost depozitate împreună la o fabrică de chimicale din estul Chinei (sursa: Scientific American).
În urma unui control efectuat recent de autoritățile constănțene, conform digi24.ro, au fost descoperite aproape 26.000 de tone de azotat de amoniu în Portul Constanța. Administrația Porturilor Maritime a atras atenția că toți operatorii care manipulează substanțe periculoase trebuie să aibă un plan de securitate aprobat de ISU. Cantitatea este de aproape zece ori mai mare decât cea depozitată în portul din Beirut.
În Australia se produce și se importă cantități mari de azotat de amoniu, mai ales pentru utilizarea în industria mineritului. Se realizează prin combinarea gazului de amoniac cu acidul azotic lichid, care în sine este fabricat din amoniac.
Nitratul de amoniu este clasificat drept marfă periculoasă și toate aspectele privind depozitarea și utilizarea acestuia sunt strict reglementate. De zeci de ani, Australia produce, depozitează și folosește nitrat de amoniu fără un incident major.
Explozia din Beirut ne arată cât de importante sunt aceste reglementări.
